Strig?-mi numele

Capitolul 26

ㅤAsta era ce făceam. Mă străduiam să nu supăr pe nimeni și rămâneam în bula mea cu gândurile mele.

ㅤNu m-au ajutat nici certurile tot mai aprinse dintre Raven și Abel. Părea că brunetul își varsă toată furia pe care o avea pentru mine pe ea și mă durea asta, căci Raven nu merita să plătească pentru mine. Ajungeau într-un punct atât de critic că Raven începuse de câteva ori să plângă și am fost nevoită să-l dau afară cu propriile mâini ca să nu continue să-și arunce vorbe dureroase și să se învinovățească reciproc. Devenisem atât de neputincioasă că-l rugasem pe Xander să-l țină departe și, deși n-a fost entuziasmat de rugămintea mea, m-a ascultat. De atunci îl vedeam pe Abel doar când trebuia și pentru scurt timp, fără să ne atribuim mai mult de două priviri sau cuvinte ca să nu ajungem și noi la alte certuri.

ㅤÎncă eram foarte supărată pe el. Nu voiam să recunosc și voiam să trec peste asta, dar nu puteam. Mă consuma întreaga situație într-un fel oribil; nici măcar învățatul excesiv pentru facultate nu mă mai ajuta. Dacă nu mă gândeam la Abel, mă gândeam la Malakai și tot ajungeam să mă întristez singură. Nu știam cum o să rezist după ce nunta va avea loc, mă răneam doar gândindu-mă la pregătirile pe care trebuie să le facă împreună. Mă întrebam dacă plănuiește și visează cu ea așa cum o făcea cu mine și ajungeam pe o spirală întunecată din care nu ieșeam ore întregi.

ㅤDar nu spuneam nimănui frământările mele. Nu voiam să-i îngrijorez, să-i supăr sau cumva să ajung judecată. Era mai bine să-mi țin gura închisă.

ㅤ— N-ai de gând să răspunzi? mi-a captat atenția Apollo, trezindu-mă din gândurile mele și făcându-mă să aud din nou soneria telefonului meu.

ㅤTrecuse la apeluri ceea ce însemna că s-a enervat.

ㅤNu eram surprinsă, mereu ajungea să se enerveze când știa că ies afară cu unul din prietenii mei băieți. Nu conta că Apollo era fratele meu, trebuia să fie la curent cu tot ce se întâmplă.

ㅤAm oftat scurt și am apucat telefonul, scuzându-mă în fața lui Apollo și ducându-mă mai departe. Nu puteam risca ca fratele meu să audă dacă îmi va vorbi pe un ton ceva mai ridicat, nu suporta așa ceva și nici nu tolera. Era în stare să-l caute în tot Bostonul ca să-i ofere o lecție de cavalerism și nu-mi doream asta. Nu doar pentru că nu-mi doream să aibă nimeni de suferit, dar și pentru că Malakai era fiul unui șef din poliție, iar Apollo era deja în relații destul de proaste cu organele legii. Era s-o mai încaseze o dată din vina mea, nu puteam permite să se întâmple asta iarăși.

ㅤFratele meu m-a privit ciudat și am zâmbit stângace din distanță, glisând pe ecran ca să-i răspund lui Malakai.

ㅤ— Te ascult, i-am răspuns calmă.

ㅤ— Ce faci? De ce nu-mi răspunzi la mesaje? m-a chestionat și m-am reținut să arăt cât de mult mă deranjează purtarea lui.

ㅤ— Vorbeam cu fratele meu, m-am asigurat că-i subliniez ca să nu înceapă să sugereze tâmpenii ca în cazul cu Edmond. Discutam de cum ne vom organiza ca să-i cunosc iubita.

ㅤNu mințeam. Aflasem că Apollo se află într-o relație cu o fată deja de un timp îndelungat și nu pot să spun că n-am fost surprinsă. Nu credeam că o să-l văd pe fratele meu vreodată într-o relație serioasă, cunoscându-i istoricul de afemeiat. Dar mă bucuram sincer pentru el, arăta foarte fericit și asta, în ciuda disputelor noastre și tachinărilor, era tot ce-mi doream pentru el.

ㅤ— Am înțeles, suna calm și m-am liniștit, bucurându-mă că nu face din țânțar armăsar.

ㅤ— Tu ești la repetiții? m-am interesat când puteam auzi zgomot în fundal.