The Devil

Din perspectiva lui Andy

Cum am putut sa fac asa ceva, cum am putut sa trag in micuta mea. Acum stau pe scaunul de langa sala de operatie asteptand vestile- care nu mai sosesc-de la medicii care o trateaza pe micuta mea.

Dupa ce am ars corpul lui Luke Calum s-a ocupat de restul si eu am chemat salvarea explicandu-le medicilor ca a fost rapita de un "individ" si el a tras in ea si apoi s-a omorat. Medicii au transportat-o de urgenta la spital si au bagat-o direct in sala de operatie cu speranta de ai lua glontul din inima. Ma simt asa murdar, ce n-as da sa fiu in locul ei. Am ajuns s-o iubesc si nu trebuia, am fost prea egoist si n-am lasat-o sa plece, am vrut s-o am. Dar a fost o mare greseala, deoarece stiam ca asta se intampla persoanelor pe care le iubesc, dar de data asta am crezut ca o pot proteja de tata si de Luke, dar tot eu am tras in singura persoana care chiar tinea la mine, chiar ma placea pentru cea ce sunt si vroia sa intre in lumea mea indiferent de consecinte. Ce i-am facut ingerului meu? Am protejato de ceilalti, dar nimeni nu a protejato de mine.

Stateam cu capul in palme si a venit un doctor m-a batut pe umar si m-am ridicat imediat, fata arata o expresie neutra si n-o puteam citi.

- Sunteti Andy Black?. Zice doctorul uitandu-se in ochii mei indurerati.

- Da. Zic eu aproape in soapta. Cum este Emili Smith?

- Baiete, am reusit sa-i scoatem glontul, a avut mare noroc ca tipul care a tras nu a tintit chiar inima fetei. Zice el facand o mica pauza,

Doamne iti multumesc ca uneori sunt stangaci si nu am nimerit chiar in inima ingerasului meu gandesc eu.

- Dar?.. Zic eu

- Cand a cazut jos a dat cu capul foarte tare si si-a pierdut memoria. E posibil ca mai tarziu sa-si aminteasca mici parti din viata s-a dar trebuie sa ai mare grija sa nu-i spui totul, sa lasi memoria ei sa vina de la sine, daca isi aminteste tot dintr-o data ar putea sa innebuneasca sau sa faca ceva nebunesc. Deci trebuie sa ai rabdare cu ea baiete. Zice doctorul.

- Si cand pot sa o vad?

- Momentan doarme dar daca vrei sa o vezi acum poti sa intri in salonul 114

- Multumesc mult. Zic eu, iar el ma bate pe umar într-un mod prieteneste.

- Nu ai pentru ce, doar ai grija de ea. Zice el apoi pleaca.

Ma indrept catre salonul ei, cand ma gandesc ca nu o sa mai stie nimic din trecutul ei, nu o sa isi mai aminteasca nimic, niciun moment frumos pe care l-am avut impreuna. Gandesc in timp ce intru in salon, doamne tot asa de frumoasa, de inocenta, cum sa i se intample asa ceva, cum sa nu-si mai aminteasca nimic?

Ma asez pe scaunul de langa patul ei si i-au mana intr-a mea si incep sa o sarut.

Tata inca este viu si dupa ce o sa descopere ca l-am omorat pe "preferatul" lui o sa ma omoare el pe mine sau pe ingerasul meu. Deci daca nu isi mai aminteste nimic, v-a trebui sa plec din viata ei, sa o las in grija lui Calum si Karina sa o protejeze ei asa cum eu n-am putut. Sa isi gaseasca pe cineva care sa o iubeasca si sa o faca cea mai fericita femeie din lume asa cum eu n-am putut, si sa nu fie prea egoist pentru ai darui toata iubirea lui, asa cum eu n-am putut. As privi-o neincetat, este asa de inocenta si mi-e asa teama sa nu o ranesc cum am ranito asa de tare de nu isi mai aminteste cine sunt. Las lacrimile sa imi curga pe obraji si cazand pe mana ei fina.

Observ ca deja a trecur o ora de cand stau langa ea si s-ar putea trezi iar eu nu as rezista sa-i vad ochii aia frumosi si nici sa-i aud vocea suava. Asa ca decid sa merg acasa si sa-mi planuiesc plecarea mea departe de fata care o iubesc, dar nu inainte de ai da un sarut pe buzele ei catifelate de culoarea trandafirului. Aceasta incepe sa se foiasca cand buzele mele le ating pe ale ei si decid ca e timpul sa plec, asa ca parasesc salonul.

La iesire din spital o vad pe Karina si pe Calum. Karina incepe sa tipe la mine si sa-mi dea pumni in piept iar Calum incearca sa o calmeze.

- Tu, tu mi-ai omorat cea mai buna prietena si ai introdus-o in lumea ta desi stiai ca e periculos dar nu ti-a pasat de ea, doar de tine, esti un monstru! Striga ea, iar Calum o prinde de maini si o trage într-o imbratisare stransa.

- Voi credeti ca nu am sentimente, eu o iubesc pe Emili mai mult decat ati facut-o voi vreodata, credeti ca vroiam sa o impusc, sa-i fac rau? Daca vroiam faceam asta de mult. Si sa stiti, sa sti Karina ca Em a supravietuit pentru ca este puternica si pentru ca-i place viata. Oricum o sa plec din viata ei pentru totdeauna, i-am facut destul rau chiar nevrand. La naiba, nu-si mai aminteste nimic, si-a pierdut memoria si trebuie sa o ajutati voi. Doar un lucru va rog sa nu-i ziceti despre mine. Si cand o sa isi refaca viata datii scrisoarea asta.
Am scos o scrisoare într-un plic din buzunar. In timp ce stateam si asteptam i-am scris o scrisoare. Le-am zis, iar ei se uitau uimiti la mine.

- Unde pleci? M-a intrebat Calum cu o voce rece

- Nu prea stiu, dar oricum departe de tot. Ii zic. Sa aveti grija de ea si cand o sa-i dati scrisoarea va rog sa-i ziceti sa nu planga. Imi pare rau Calum, imi pare rau ca de multe ori te-am bagat in lucruri periculoase, dar ai fost mereu alaturi de mine. Mi-ai fost ca un frate si iti multumesc pentru tot. Si Karina, fi fericita cu Calum si sa nu o lasi pe Em sa sufere, si ajut-o sa isi refaca viata cu altcineva care chiar o merita. Aveti grija de ea si de voi. Zic inainte sa intorc spatele si sa plec stergandu-mi lacrimile.

----------------

Acesta este si capitolul 45.

Ce parere aveti despre decizia lui Andy? Credeti ca este mai bine pentru Emili ca el sa plece?

Asteptam pareri despre acest capitol. *D&*R ❤