Nerd Alert {tradus?} ? bxb ?

Capitolul 5

Era ultima oră și eu eram neliniștit, sperând ca ora să se termine cât mai repede cu putință. Aveam o temă la istorie și speram ca Alex să mă poată ajuta să trec. M-am înroșit, realizând că într-un fel, așteptam să avem sesiunea de meditații chiar dacă în cea mai mare a timpului, el nu face altceva decât să mă ignore. Era ciudat dacă luam în calcul că trebuia să fie invers.

— Știi că ora s-a terminat, da? l-am auzit pe Jasper spunând și luându-mi atenția de la gândurile mele.

— Oh, eu... poți spune că nu prea eram atent, am murmurat.

Am început să strâng cărțile care erau deschise în fața mea doar de formă. Jasper a oftat și și-a dat ochii peste cap, oferindu-mi un rânjet cu toți dinții.

— In curând, vei începe să pici la mate.

— Deja pic la mate, l-am corectat.

M-am ridicat și mi-am aruncat ghiozdanul pe umăr, folosind doar o singură curelușă. Pentru un atlet, Jasper era destul de scund; cu doisprezece centimetri mai scund decât mine și mai înalt decât Alex, dar totuși...

   — Alex? am spus confuz în timp ce eu și Jasper ieșeam din sala de curs.

El se sprijinea pe peretele de lângă ușă, iar toate trăsăturile îi erau cuprinse de o plictiseală completă. S-a ridicat imediat drept și m-a privit iritat:

— Doamne, cât îți ia să ieși dintr-o clasă!

— Err..., am început, mutându-mi privirea de la Alex la Jasper. Voia să începem meditațiile chiar acum?

— M-am prins, plec acum! a spus Jasper, ridicându-și mâinile în semn de predare în timp ce se retrăgea.

M-am uitat înspre Alex și m-am întrebat oare ce aș putea să-i spun. Purta o cămașă  albastră cu mâneci lungi, iar tricoul negru de pe dedesubt se vedea prin cămașa descheiată.

— Nu pot fi meditatorul tău azi, a spus Alex, ridicând din umeri.

— Ce? am întrebat surprins. Doar nu mă lasă baltă, nu?

— Nu pot să te meditez azi...

— Știu asta!

   — Atunci e stabilit! Fă orice vrei cu timpul tău liber! Alex mi-a zâmbit slab și s-a întors să plece.

— Am teme la istorie! am strigat, încercând să îl ajung din urmă.

   — Nu poți alege altă zi în care să-ți pese de teme? a gemut el și a alergat mai repede.

— Nu o pot face singur! m-am plâns și mi-am grăbit pașii. Alex s-a oprit atât de brusc încât aproape m-am izbit de el.

— Chris mă așteaptă la muzeu! Nu pot rata asta! a oftat Alex și s-a întors să mă privească cu ochi rugători.

— La ce oră mai exact? am întrebat eu și m-am apropiat de el pentru a fi față în față.

— Șase.