Nerd Alert {tradus?} ? bxb ?

Capitolul 5

— Îți bati joc de mine?! Asta este peste două ore jumătate! am țipat neîncrezător.

— Este un drum lung și nu mă deranjează dacă ajung mai devreme, a oftat el defensiv. Am oftat, uitându-mă disperat în jur. Ce să fac, ce să fac...

— Este vorba de Muzeul local? am întrebat ascuțit, simțind cum o idee îmi încolțește în minte.

— Mda...

   — Grozav! Putem face sesiunea la mine acasă! Muzeul este la zece minute de mers de casa mea și îți promit că vei ajunge la timp! am spus eu și mi-am ridicat degetul cel mic.

— Ce e aia? a întrebat Alex, privindu-mă ciudat.

— O promisiune pinkie...

— Știu asta, ia-o de lângă mine! a cerut el și și-a încrețit nasul.

Mi-am tras degetul înapoi, înroșindu-mă. Ei bine, fetele par să aprecieze gestul. Am mers spre parcare în liniște. Pentru a-mi găsi mașina, mi-am scos cheile și am deschis-o de la distanță. Alex a ajuns acolo înaintea mea și când am ajuns și eu, el deja era în interiorul mașinii cu o carte în mână. Am intrat, m-am uitat la el cu colțul ochiului și am pornit motorul.

Eram la jumătatea drumului când am început să mă simt ciudat, neliniștit. Poate pentru că Alex era în mașina mea... Era puțin ciudat. Nu știu, doar că nu mă simțeam confortabil.

— Ai să strici volanul, a comentat Alex, făcându-mă să-mi încleștez mâna pe care nici nu știam că o aveam pe volan.

Am intrat pe aleea casei mele, oprind motorul. Casa mea nu era fantastică; era identică cu toate celelalte din cartier cu culoarea ei galbenă pal și burlane maro închis.

— Avem cam două ore, a spus Alex, dându-se jos din mașină.

Jane, dădaca, era în fața ușii și ne aștepta.

— Ce face Catherine? am întrebat eu, intrând în casă.

— Încă e trează, a răspuns Jane obosită.

Catherine era sora mea mai mică, încă un bebeluș, și era hiperactivă. Era o ființă grasuță și mititică care își petrecea cea mai mare parte a timpului vorbind în limba bebelușilor sau la televizor.

— Cine e Catherine? a întrebat Alex brusc interesat.

— Ea e Catherine, am spus eu.

Un copil mic a intrat înăuntru, alergând după un șoarece mecanic. Era amuzant să o privești. Scutecul ei s-a clătinat odată cu mișcarea ei bruscă și ea a alergat înspre noi. Ea a chițăit și a stat dreaptă în fața lui Alex când el i-a oprit șoricelul cu piciorul.

— Pleacă, Catherine, eram îngrijorat că Alex s-ar putea enerva din cauza ei.

Surprinzător, el a dat drumul șoricelului, făcându-l să alerge drept în perete. Catherine a chițăit din nou și a bătut din palme când soricelul s-a lovit de perete. Mereu am știut că e ceva malefic la ea.