Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capotolul 50

A ramas nemiscat.

-Ce? Intreba uimit. Nu ai...

-Nu, nu am avortat... Îl iubesc prea mult... E singura amintire vie de la Liam. Nu pot sa-l omor...

Harry zâmbi si scoase de la spate o punga imensa de la Burger King. I-am luat-o din mana fara sa mai spun nimic.

-Esti cel mai bun, am spus muscand cu lăcomie dintr-un Burger. Esti cel mai bun.

-Eee, pe pariu ca spui asta tuturor baietilor sexy si carliontati care iti aduc mâncare dupa ce era sa faci un avort, spuse dând din mana.

Am zambit si l-am imbratisat puternic, acesta raspunzandu-mi la imbratisare.

-Stiu ca pot sa cresc copilul asta... Sunt sigura ca voi fi o mama buna... Sunt sigura ca voi ajunge un arhitect de succes chiar daca voi avea un copil, am spus cu vocea plina de speranta.

Harry zâmbi.

-Sunt sigur se asta, spuse si lua un cartof prăjit. Zayn? Intreba dupa cateva minute.

Am dat din umeri.

-Nu am vorbit de doua săptămâni... Zici ca nu locuim in aceeasi casa... Dar cel mai rău m-a rănit faptul ca nici măcar ieri seara nu mi-a adresat vreun cuvânt... Stia ca azi urma sa am avortul... Stia prin ce trebuie sa trec doar pentru a-i face lui pe plac...

-Poate ca si el e rănit...

-Scuza-mă, dar nu el trebuia sa scoată din el o persoana! O fiinta pe care o iubeste! Nu! Tocmai el a dat startul crimei ăsteia, am spus revoltata muscand din nou din Burger.

Zâmbi.

-Esti tare dragalasa când esti nervoasa, spuse si mai lua un cartof. Cum o sa-i spui?

-Ca inca exista un copil înăuntrul meu? Simplu. Mă duc la el in fata si ii spun ca nu a câștigat nici de data asta, copilul e al meu, iar el nu are niciun drept in a mă obliga sa-l omor! Si apoi ies din camera trântind usa dupa mine pentru a avea o iesire cat mai teatrală.

Incercam sa mă încurajez singura.

-As vrea sa fiu acolo cand ii spui asta, zise Harry.

Am zambit.

-Cat mai trebuie sa mai stau aici? Am intrebat.

-Am vorbit cu asistenta.... S-ar putea ca in seara asta sa-ti dea drumul, spuse zâmbind. Mai trebuie făcute niste analize si gata... Esti libera sa fii o mamica fericita.

-Doamne, nici nu stii cat de mult mă bucur ca m-am împotrivit... Daca nu, imi trăiam toata viata vinovata, gândindu-mă ca nici măcar nu i-am dat sansa sa trăiască... Poate devenea un doctor, poate găsea antidotul împotriva cancerului in stagiu IV! Iar acum sunt linistita, am spus zambind.

-Ai dreptate.... Pai, te las sa te odihnesti... Esti palida...

Am dat din cap.

-Medicamentele pe care mi le-au dat... Ele sunt de vina...

Mă imbratisa si mă pupa pe frunte.

-Ne vedem deseară, cand le vei spune tuturor ca esti însărcinată... Sa-i facem o surpriza lui Zayn, spuse zâmbind.

Am incuviintat zambind si eu.

-Vin sa te iau pe la 7, spuse înainte sa iasă din salon.

Am zambit si am luat un nou Burger, hârtia de la celălalt aruncând-o in cosul de gunoi din cealaltă parte a camerei. Si nimerind.

-Da! Am strigat in soapta.

Am luat o imbucatura.

-Iti place? L-am intrebat. Pentru ca mamei cu siguranta, da...