La început, Jenn crezuse că avea să sfârşească îngrozitor din cauza buclucului în care se băgase. În doar două zile ajunsese logodnica lui Harry Styles, îi cunoscuse familia, aveau planuri de căsătorie şi copii... dar astea erau lucruri inventate, minciuni... cele mai rele constau în atracţia bruscă şi periculoasă ce se crease între ei. Descoperiseră că le plăcea extrem de mult să se sărute şi amândoi tânjeau să meargă mai departe de sărut. Fusese îngâmfată prima dată şi dăduse vina doar pe Harry, el era masculul, era de datoria lui şi îi stătea în sânge să stârnească femela, se minţea de una singură că nu avea de ales atunci când el o săruta. Dar credibilitatea ei fusese doborâtă brusc după scena din pădure când se repezise în buzele lui ca o viperă furioasă şi flămândă.
Când ajunsese înapoi la casa lui, abia avusese timp să îşi încheie nasturii cămăşii pe care el îi descheiase cu atâta dexteritate în timp ce buzele îi coborau fierbinţi spre sâni. Îi ardea pielea pe unde trecuseră, chiar şi după ce gonise pe Snow în curentul produs de viteză. Harry ajunsese la scurt timp după ea, şi aşa cum se rugase mintal, nu îi mai adresase nici un cuvânt. Duseseră caii înapoi în grajd, el ceruse unui îngrijitor să-i ţesale şi apoi mersese direct la Adele, pe care o minţise că Jenn se simţea din nou rău şi o durea burta din cauza călăritului, aşa că trebuiau să se întoarcă acasă – logodnicei în cauză nu îi ceruse părerea în legătură cu minciuna asta. Apoi urcase rapid la etaj să îşi ia la revedere de la bunicul său (singur) şi coborâse câteva minute mai târziu, luând-o cu forţa pe Jenn de lângă o Adele îngrijorată, şi plecaseră. Pe drum niciunul nu scosese un cuvânt, dar îl simţise pe Harry foarte furios. Nu îşi dădea seama dacă pe ea, pentru că întrerupse ce începuse, sau pe el că se excitase atât de repede în faţa unei femei pe care înainte o considera doar bună de o glumă. Pentru că asta era Jenn pentru el; o glumă. La propriu şi figurat, mai ales de când intraseră în logodna asta grotească..
Când parcase în faţa casei lui Sam, coborâse din maşină fără să îi adreseze vreun cuvânt. Voia doar să plece de lângă el şi el probabil voia acelaşi lucru, pentru că demarase înainte ca ea să ajungă la uşă.
Plânsese apoi ca o idioată câteva ore în şir, fără să ştie motivul exact, dar predomina frica. Frică pentru ce o aştepta, pentru nebunia în care intrase şi din care nu mai putea ieşi. În momentele alea, nu credea că avea să mai scape teafără din asta. Îşi vedea toate planurile de viitor năruite de un James Styles furios. Dar după câteva zile reuşise să se liniştească şi chiar se ura pentru slăbiciunea din ziua aia. Ea nu plângea niciodată. Plânsul era poarta slăbiciunii, dărâmării. Îi trecuse de multe ori pragul când fusese mică şi doar se afundase mai mult în suferinţă, aşa că îşi jurase că nu va mai cădea pradă lacrimilor amare oricât de mare ar fi durerea pe care trebuie să o suporte. Harry o făcuse în două zile să îşi încalce jurământul de două ori. Prima dată când îi spusese de faptul că e orfană, apoi a doua oară, de frică şi ruşine, motive care o făcuseră să hohotească ore în şir fără oprire.
Apoi se liniştise şi începuse să trateze totul la rece. Harry nu mai apăruse, iar ea decisese să uite că scena din pădure se întâmplase vreodată. Era clar că şi el se ţinea departe de ea, iar asta nu putea decât să o uşureze. Vorbea regulat cu Adele. Conversaţiile telefonice cu ea erau singurele care o făcea să creadă că planul lor de a părea logodiţi era încă în funcţiune, pentru că logodnicul ei părea înghiţit de pământ, sau se ferea de ea ca de ciumă – oricare era motivul, era fericită din pricina lui şi uşurată, putea să îşi vadă de viaţă aşa cum era înainte, iar convorbirile cu Adele nu reprezentau nicio problemă, chiar îi făceau plăcere, deşi minţea în proporţii de 80 la sută cu tot ce spunea.
După două săptămâni de linişte şi dispariţia lui Harry, se dojenea că se speriase atât la început. Doar nu avea să o târască peste tot după el?! Fiecare îşi vedea de viaţa lui, iar el nu mai făcea glume proaste la adresa ei. Bineînţeles că nu era dispărut, nu plecase din America, îl vedea la cursuri zilnic, dar felul în care se comportă acum cu ea o făcea să îl creadă invizibil sau dispărut. O ignora, nu cu răutate sau îngâmfare, pur şi simplu o lăsa în pace, aşa cum promisese. De multe ori îi întâlnea privirea asupra ei atunci când întorcea capul, dar el şi-o întorcea imediat şi nu o mai privea din nou. Nu putea să uite scena din pădure, nici celelalte săruturi şi senzaţiile pe care i le treziseră, dar le baricadase bine, odată cu femeia excitată pe care o trimisese acolo de unde venise şi revenise Jennifer Rey de odinioară, care tratează atracţia fizică ca pe o mâncărime enervantă de care se poate lipsi.
Vacanţa de primăvară se apropia şi ea fusese ocupată cu activităţile din jurul campusului, care îşi triplaseră intensitatea acum, aşa că uitase complet de Harry Styles. Spera că totul să rămână aşa, nici nu ştia dacă Russell îi trecuse hergheliile pe numele lui, probabil că da, nu o sunase şi nu îi trimisese vreun mesaj să îi spună. Depărtarea lui bruscă era ciudată şi uneori frustrantă, dar trebuia să îşi amintească constant că e spre binele ei.
- Nici să nu te gândeşti! Se răsti Sam. Jenn clătină din cap, fără să îşi ridice privirea din notiţele pe care le repeta.
- Ţi-am spus ce am de gând, Sam, şi nu o să mă răzgândesc. Vorbi ea neatentă, în timp ce recitea calculele şi învârtea un creion între degete. Stătea turceşte pe canapea, într-un halat şi cu prosopul făcut turban peste părul ud. Sam era în faţa ei, într-o poziţie de luptător gata să sară la atac.
- Şi tu ai uitat cu cine te confrunţi. O văzu punându-şi mâinile în şolduri, dar decise să o ignore. Nu ai nicio şansă să o potoleşti pe Sam dându-i apă la moară. Începu să îngâne cu voce ceea ce citea.
- Scăzând numărul angajaţilor şi sporind profitul, preţul rezultat va stimula dorinţa de investire a cumpără-
- Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Sam se înfurie şi îi smulse într-o secundă caietul din poală.
- Hei! Se revoltă Jenn, dar Sam îl ridică deasupra capului.
- Nu am de gând să te las toată vacanţa de primăvară să vegetezi în casa asta printre caiete şi cărţi ca un şoarece de bibliotecă. Vii cu mine şi cu Derek în L.A. Fără alte comentarii. Apoi o săptămână mergem acasă la ai mei, mama o să mă omoare dacă vin fără tine.
Jenn oftă istovită şi îşi lăsă capul pe spătarul canapelei.
- Sam, chiar nu vreau să fiu a cincea roata între tine şi Derek. Îmi sunteţi amândoi ca şi fraţii, dar totuşi sunteţi într-o relaţie şi vacanţa asta e pentru voi. Poate că o să merg apoi cu tine îi New Orleans la părinţii tăi, dar în nici un caz nu merg cu tine şi Derek în California.
Sam îşi roase unghia. Bineînţeles că o înţelegea pe Jenn, şi ea s-ar fi simţit jenată într-o asemenea situaţie şi ar fi refuzat să meargă, dar, fir-ar să fie, o iubea atât de mult şi nu putea suporta ideea să o lase singură aici. Jenn nu avusese niciodată parte de vacanţe, tindea să se afunde doar în muncă. Nu avusese o familie, iar Sam regreta că nu o întâlnise mai demult. De ce nu se născuse Jenn în New Orleans? Să se fi întâlnit măcar în primul an de şcoală. Cu siguranţă ar fi fost prietene imediat şi Sam şi-ar fi convins părinţii să o adopte. Nu, nu avea de gând să o lase aici. Mai ales că era ultimul an în care mai stăteau împreună. Cine ştie ce o să se întâmple după facultate. După cum arată planurile lui Styles, urmează să se mute cu el după asta. O să i-o fure, nenorocitul. Îi veni brusc o idee, din cauza căreia era posibil ca Jenn să îi arunce cu ceva în cap, dar merită să încerce. Orice e mai bine decât să o lase aici cu cărţile ei. O să ajungă un zombi economist într-o săptămână şi probabil o să uite şi să mai mănânce.
- Ce zici dacă... îşi muşcă buza, dacă nu ai veni singură. Dacă am mai lua pe cineva, ca să nu te simţi în plus între noi doi. Jenn o privi cu o sprânceană ridicată.
- Pe cine?
Sam oftă, apoi ridică din umeri.
- Dacă toţi aţi intrat în nebunia asta amândoi şi tu porţi inelul ăla tot timpul, nu ar fi un lucru rău să meargă şi Harry. Asta o să întărească şi povestea voastră nebunească.
Jenn ţâşni imediat.
- Ce? Vrei să meargă Harry cu tine şi Derek în L.A., ca şi partener al meu? Ai înnebunit?
Sam ridică iar din umeri.
- Nu mă acuza pe mine de nebunie atâta timp cât tu porţi pe deget un inel ce te face logodnica lui. Oricum, nu crezi că e ciudat să nu vă petreceţi vacanţă de primăvară împreună? Sunt dispusă să îl suport pe Styles în prezenţa mea ca să nu te las singură în casa asta. Pare că s-a cuminţit în ultimul timp. Îi prinde bine logodna. Râse Sam, iar Jenn luă o pernă şi o aruncă spre ea.
- Încetează! Da, s-a cuminţit. Încercăm să stăm departe unul de celălalt şi el m-a lăsat în pace. E o logodnă doar pentru ochii familiei lui. Nu e nevoie să mergem într-o vacanţă împreună, poate foarte simplu să îi mintă că facem asta, şi fiecare să îşi petreacă vacanţa cum vrea. Şi în plus, nu cred că ar fi el de acord cu asta. Nu e tipul care să stea la un hotel luxos, la piscină şi saună toată ziua şi să iasă seara în cluburi. Îi place adrenalina, sporturile extreme, nu bronzatul la piscină.
Sam îşi dădu ochii peste cap, apoi oftă frustrată şi îşi dădu capul pe spate. Jenn o privi şi se rugă să renunţe şi să o lase în pace. O speria ideea unei săptămâni cu Harry într-un hotel din Los Angeles. Tentaţiile s-ar fi întors. Nu îi spusese nimic lui Sam despre ce se întâmplase. Era primul lucru pe care i-l ascundea de când se cunosc şi nu se simţea bine să o mintă, dar o făcea în special pentru că astfel reuşea să uite şi ea mai repede. Spunând altei persoane, îşi imprima amintirea aia şi mai mult în minte. Îi spusese totul despre planul lui Harry, chiar şi partea cu mutatul după terminarea facultăţii. Spre norocul lor, nu mai intraseră în nicio problemă cu inelul. Nu apăruse niciun proprietar – cel puţin unul de care să afle ele. Iar cel pe care îl dăduseră la schimb aştepta acum să fie recuperat de o persoană ce nu există. Trebuia să apară şi cel pe care îl comandase Harry, deşi probabil avea să îl vândă imediat, din moment ce aveau deja unul.
Sam o privi din nou, şi de data asta părea furioasă. Îşi luase iar atitudinea de luptător.
- Fir-ar să fie, atunci o să mergem doar noi două. Îl iubesc pe Derek, dar acum că mă gândesc să aleg între voi, nici nu am de gând să te las aici. O să înţeleagă el, iar tu şi cu mine o să ne facem de cap în L.A., iubito! Sam îi făcu cu ochiul, cu o expresie ştrengară. Jenn simţi imediat lacrimi în ochi şi se ridică să îşi îmbrăţişeze prietena... sora.
- Te iubesc al naibii de mult! Şopti ea, strângând-o cu putere. Sam o strânse şi ea. Dar ştii că nu o să te las să faci asta. E prima ta vacanţa cu Derek şi o să mă simt ca naibii dacă e ruinată din cauza mea. O să fiu bine, Samy, promit. Sam răsuflă mâhnită pe umărul ei.
- Te las acum, dar să ştii că nu renunţ! Se depărtară din îmbrăţişare şi blonda o privi hotărâtă. Mă duc să fac un duş, pentru că mă întâlnesc cu Derek mai târziu. Apoi o să îl aduc şi pe el şi o să luptăm amândoi împotriva ta. Te târam până în L.A. dacă trebuie. Jenn oftă obosită, Sam rânji. Deocamdată, vezi-ţi de teoriile tale. Spuse şi îi întinse caietul, apoi ieşi din sufragerie.
Jenn oftă istovită şi se aşeză din nou pe canapea. O iubea pe Sam şi nu putea să îşi dorească o prietenă mai bună. Era în stare să renunţe la Derek pentru ea. Dar nu avea de gând să o lase să facă asta, nici măcar să meargă cu ei. I-ar prinde bine puţină relaxare şi o vacanţă, dar nu se poate aşa, deci e fericită să rămână acasă şi să studieze. Să îl ia pe Harry nici nu se pune problema. Brr, i se zbârli pielea numai gândindu-se la asta. Astfel ar fi putut să fie prinşi şi de presă şi lucrurile o să se complice din nou. Nu! Distanţa pe care o menţin e cea mai bună.
O oră mai târziu, Sam plecă la întâlnirea cu Derek. Era deja asfinţit şi Jenn nu se ridicase de pe canapeaua ei. Se adâncise în dulceaţa studiului şi luă doar o mică pauză să îşi facă o cafea şi să schimbe halatul gros cu un tricou larg şi vechi şi o pereche de colanţi. Părul i se uscase deja sub prosop, dar îi plăcea să şi-l ţină aşa pe cap.
Abia se aşeză din nou pe canapea, că auzi o maşină parcând în faţa casei. Se întoarse mirată, de ce se întorsese Sam atât de repede? Fir-ar să fie, doar nu îl adusese târâş pe Derek ca să o convingă să vină în vacanţa cu ei?! Oftă istovită şi se pregăti sufleteşte pentru ce o aştepta, bând repede jumătate de cană de cafea ca să capete energie, dar se opri cu cana la gură, se auzi soneria de la uşă. Nu era Sam. Sam nu sună la uşă.
Uşurată că scăpase, se ridică cu un răsuflat de pe canapea şi se îndreptă spre uşă, dar când o deschise îşi dori să fi fost Sam şi Derek, încărcaţi cu un arsenal de argumente împotriva ei pentru vacanţa în L.A.
Ar fi fost mai bine şi uşor de suportat decât persoana ce se afla acum în faţa uşii.
- Ce cauţi aici? Întrebă ea.
Un zâmbet se ridică în colţul gurii lui Harry.
- Şi mie îmi pare bine să te văd. Se aplecă el cu un zâmbet jucăuş, îi atinse vârful nasului cu degetul, apoi intră în casa înainte să i se dea permisiunea. Jenn inspiră şi expiră, strângându-şi apoi buzele înainte să închidă uşa şi să se întoarcă spre el. Era deja în living. Se duse după el şi îşi plantă mâinile în sân când el se aruncă pe canapea de parcă era la el acasă. Luă o gură din cafeaua ei, se uită pe un caiet, dar când văzu ce scria acolo, se strâmbă imediat.
- Ce cauţi aici, Harry? Îşi puse mâinile în sân şi repetă întrebarea. El se relaxă pe canapea şi îşi ridică privirea spre ea, cu un zâmbet.
- Ce faci în vacanţa de primăvară?
Jenn îşi închise ochii şi numără în gând până la 10. Avea să o omoare pe Sam.
- Nu îmi spune că eşti de acord?! Cu ce te-a şantajat?
Harry se încruntă nedumerit.
- Despre ce vorbeşti?
Jenn îşi dădu ochii peste cap.
- Oh, haide, Harry, ştiu că Sam te-a pus să vii cu noi în Los Angeles.
Expresia lui deveni şi mai nedumerită. Ridică dintr-o sprânceană.
- Los Angeles?! Vrei să te duci în Los Angeles în vacanţa asta?
- Sam se duce. Cu Derek. Iar eu nu vreau să fiu a cincea roata între ei, iar lui Sam i-a venit ideea să te ia pe tine ca însoţitor care să îmi ţină de urât. Dar ştii deja asta şi nu credeam că o să accepţi, dar las-o baltă, nu mergi nici tu şi nici eu.
Harry îşi agită mâinile şi se ridică în picioare.
- Nu ştiu despre ce Dumnezeu vorbeşti, Sam nu mi-a spus nimic de nicio vacanţă în L.A., şi nu de asta sunt aici. O să mergem amândoi în vacanţă primăvara asta, dar nu cu Sam şi Derek.
Jenn se dădu în defensivă un pas în spate. Doar se încruntă, aşteptând ca Harry să clarifice, deşi începea deja să se sperie.
El oftă şi îşi trecu mâna prin păr.
- Înainte să te înfurii, te anunţ că nu a fost ideea mea şi nu am reuşit să o fac pe mama să renunţe oricât am încercat. Are de gând să te sune mai târziu şi să te convingă ea să vii, aşa că a trebuit să vin să îţi spun ca să nu fii străină de subiect. Vor să mergem în vacanţă cu ei. E o tradiţie anuală în familia noastră, dar eu nu sunt implicat. Nu mai merg cu ei în vacanţă de mulţi ani, dar acum s-au schimbat lucrurile de când m-am logodit. Bunicul şi mama vor neapărat să mergem amândoi.
Jenn trase o gură mare de aer şi încercă să rămână calmă.
- Unde? Reuşi să expire.
- Austria! Avem o cabană în Hohe Tauern. E un loc minunat, natură splendidă cum nu ai văzut în viaţa ta. Primăvara e cel mai bun moment pentru o vacanţă în Alpii de acolo, pentru că la poalele muntelui iarba e verde, iar sus e încă zăpadă.
Ea îşi scutură capul şi îl opri.
- Poate să fie şi Grădina Edenului, Harry. La naiba, cum să mergem amândoi în vacanţă cu familia ta? Vom sta în aceeaşi casă, probabil în aceeaşi cameră-
- Cu un singur pat! O completă el şi ochii ei se măriră în şoc.
- În niciun caz!
Începu să se învârtească prin faţa lui.
- O să găsim noi o explicaţie, o să spunem că-
- Las-o baltă, am eliminat toate şansele şi ştii că sunt un mincinos mult mai bun decât tine. Mama şi bunicul sunt de neclintit, o să te ia târâş dacă trebuie.
Ea se întoarse îngrozită spre el. Şi tocmai când credea că lucrurile o să se rezolve uşor cu logodna asta...
- Cat timp?
- Două săptămâni.
O apucă ameţeala. Se aşeză pe canapea.
- Câţi membri ai familiei merg, mai exact?
- Tata, mama, bunicul, Ryan şi Christina.
Capul lui Jenn ţâşni spre el.
- Vin şi Ryan şi Christina?
- Da! Tocmai de asta trebuie să mergem şi noi. Cum ar arăta ca fratele meu să vină cu iubita, iar eu fără logodnică?! Nu îi dau lui Ryan motive să suspecteze ceva.
Jenn se ridică şi începu din nou să se învârtească.
- Dar dacă... dacă am merge într-o altă destinaţie amândoi? Le spunem că vrem să fim singuri. Măcar aşa scăpăm şi nu trebuie să stăm ca pe ace două săptămâni cu ei în aceeaşi casă. Am putea să mergem cu Sam şi Derek în Los Angeles. Le spunem că am avut vacanţa asta plănuită de ceva timp.
Propuse ea, sperând să accepte. Brusc, ideea de a merge cu Harry în L.A. alături de Sam şi Derek i se părea mult mai tentată. Acum că fusese pusă într-o asemenea nenorocire de a petrece două săptămâni cu familia lui Harry.
El oftă, îşi trecu mâna prin păr şi se aşeză pe canapea.
- Ştiu, Jenn. Ar fi mai sigur şi uşor aşa, dar trebuie să întărim povestea asta cât mai mult cu putinţă. Acum am hergheliile pe numele meu, dar pot să le pierd la fel de uşor. Îmi e frică să îl las pe Ryan cu bunicul două săptămâni. Mai ales dacă o are pe Christina cu el. Trebuie să fim acolo şi să avem grijă să nu se apropie de ce e al nostru.
Jenn nu înţelese de ce se înmuiase brusc când el spusese "al nostru", şi nu "al meu". O inclusese şi pe ea în asta, deşi nu era decât un complice la prefăcatorie. Se aşeză pe canapea lângă el, privea gânditor şi încruntat în podea.
- Ţi le-a dat? Întrebă ea, mai calmă acum. El îşi întoarse privirea spre ea.
- Da, a doua zi după vizita noastră. Cum a promis.
Jenn îşi coborî privirea spre mâinile pe care şi le frământa în poală.
- De ce nu m-ai sunat măcar să îmi spui?
- Erai interesată să ştii?
Ea îşi ridică iar capul. El o privea atent.
- Suntem amândoi în asta, bineînţeles că eram interesată. Se răsti fără să vrea.
- Credeam că ce vrei tu e să fii lăsată în pace. Nu asta ţi-a fost condiţia?
Se încruntă la el şi niciunul nu mai spuse nimic câteva secunde bune.
- Am spus să nu îmi mai faci glume proaste ca să te amuzi pe seama mea, nu să mă eviţi de parcă aş avea ciumă.
El îşi coborî privirea spre buzele ei, apoi din ce în ce mai jos, până când deveni conştientă că nu poartă sutien şi îşi simţi sfârcurile întărindu-se. Încercă cu disperare să le oprească, dar le simţi când împunseră materialul tricoului, parcă hipnotizate de privirea lui Harry să se facă vizibile.
- A fost spre binele tău să te evit, crede-mă!
- De ce? Îl întărâtă Jenn, deşi ştia răspunsul şi se juca cu focul din nou, aşa cum făcuse în pădure. Intensitatea din privirea lui Harry deveni mai acută atunci când privi din nou în ochii ei.
- Ştii deja, Jenn. Nu ţi-a fost de ajuns scena din pădure? Ai fugit de mine de parcă te-aş fi ameninţat cu moartea. Mi-a fost clar că nu îţi doreşti şi asta în înţelegerea noastră, aşa că am păstrat distanţa că să nu fiu tentat din nou.
Înghiţi cu forţa, dar nu se putu abţine să nu întrebe:
- De când eşti tu astfel tentat de mine? Până acum am fost doar o glumă pentru tine.
- Până acum ai fost în jurul meu doar în momente când se făceau glume. Apoi te-am văzut în rochia aia nenorocită, te-am sărutat, te-am văzut goală în pat, te-am sărutat din nou... am devenit interesat şi tentat ca orice bărbat cu sânge în instalaţie.
Jenn îşi simţi propriul sânge începând să clocotească şi ştiu că se roşise îngrozitor în obraji. Voia să îşi pună palmele peste ei, dar asta i-ar fi scos şi mai tare în evidenţă jena. Ştiuse tot timpul că Harry voia să facă sex cu ea, altfel nu ar fi reacţionat astfel în pădure, dar impactul acestui lucru era mai puternic, auzindu-l din gura lui. Şi-o dorea doar ca pe orice altă femeie, nu îşi făcea iluzii, avea să fie doar "încă una" pe listă, dar pentru ea era suficient să o bage în sperieţi. Până acum nu se mai speriase de un bărbat ce o dorea, pur şi simplu îl ignorase. Era imposibil să ignore flăcările din ochii lui Harry, virilitatea masculină ce plutea în jurul lui ca o aură de energie pe care parcă o putea vedea şi simţi.
- Şi tocmai ăsta e motivul pentru care trebuie să facem ceva să scăpăm de vacanţa asta cu familia ta.
- Ţi-e teamă să împărţi acelaşi pat cu un bărbat? O atacă el imediat. Ea îl privi încruntată.
- Nu mi-e teamă, pur şi simplu nu vreau.
Un zâmbet se întinse pe buzele lui. O privi cu expresia ei supărată, ce se schimba într-o fracţiune de secundă ca şi culoarea unui cameleon. Acum câteva secunde fusese ruşinată când aflase că el voia să facă sex cu ea, acum e arţăgoasă şi gata să îl atace. Alt lucru care îl excită la ea. E îngrozitor de imprevizibilă, spre deosebire de femeile şterse şi fără substanţă cu care ieşise până acum.
Era atât de comică cu prosopul ăla înfăşurat în jurul capului, desculţă, în tricoul ăsta alb şi vechi ce i-ar fi fost mare şi lui, dar tot nu se putea abţine. Tot îşi dorea să o tragă sub el. Purta colanţi, şi mulţumi lui Dumnezeu că tricoul era suficient de lung să îi acopere fundul. Dacă îl vedea în asemenea pantaloni, avea să îi fie şi mai greu să se abţină. Ajunsese să se simtă ca un idiot în ultimele două săptămâni, ferindu-se de ea ca de ciumă, exact aşa cum spusese, dar asta era singura modalitate să se ţină în siguranţă. După scena din pădure o dorea şi mai mult, îşi amintea picioarele ei strângându-l între ele şi se trezea gemând de unul singur şi cu o erecţie cât Everestul. Îşi impusese să nu rişte să iasă cu altă femeie, aşa că exact asta făcuse. Nici prin cap nu îi trecea să îi dea fratelui său motiv să îi sufle moştenirea, deşi nici nu ştia dacă îl spiona, dar nu conta. Deci trecuseră aproape trei săptămâni de când nu mai făcuse sex şi avea să înnebunească în cel mai scurt timp, nu mai stătuse atât fără să facă sex din clasa a 9-a. Dar îşi impusese să reziste, de dragul viitorului pe care şi-l dorea, avea să reziste tentaţiei ucigătoare pe care o reprezenta Jennifer Rey acum pentru el. Era clar că ea nu îl vrea. Şi îi spusese indirect că nu mai e virgină atunci când îi răspunsese la întrebarea despre călărirea... unui cal. Nu avea iubit, dar asta nu înseamnă că nu putea să îşi înceapă viaţa sexuală. La vârsta ei, ar fi fost ciudat să nu o fi început. Pur şi simplu era prea ocupată cu activităţile ei ca să acorde atenţie unui bărbat mai mult decât pentru o oră sau două într-un pat. Asta îl frustra, pe el de ce nu îl voia? Dacă tot nu îi pasă de asocierea sexului cu iubirea, de ce se ţinea atât de ţeapănă lângă el? Era al dracului de sigur că săruturile lui îi plac. Dar astea îi erau regulile şi avea decât să le accepte şi să nu rişte să piardă ajutorul ei.
- O să mă abţin, Jenn. Aşa cum am făcut-o zilele astea şi ţi-am dat spaţiul pe care l-ai dorit, aşa o să fac şi de acum înainte. Suntem buni să ne jucăm rolurile, ştii asta deja. Nu o să dăm nimic de bănuit în faţa lor. Iar când suntem singuri în cameră, ai cuvântul meu că nu o să mă ating de tine.
Ea ridică dintr-o sprânceană.
- După scena din pădure, mi-e destul de greu să cred asta.
Harry se încruntă, apoi îşi puse mâinile în sân.
- Exact, pentru că dacă stăm bine să ne gândim, tu ai fost aia care s-a repezit în buzele mele. Eu am vrut să te sărut, dar m-am abţinut. Tu nu ai reuşit. Aşa că nu mă mai trata pe mine ca pe un mascul în călduri, pentru că nici tu nu eşti mai rece, iubire.
Jenn înghiţi în sec şi se roşi din nou ca racul.
- A fost... a fost o scăpare de moment. Nu ştiu ce m-a apucat. Nu se va mai repeta.
Harry îşi dădu ochii peste cap.
- Nu mai spune! Bombăni el. Bine, eu mă abţin, tu te abţii, problemă rezolvată.
Jenn ezită şi îşi muşcă buzele.
- Fără tachinări sexuale. Fără atingeri sau săruturi. Când suntem singuri, astea dispar.
Harry ridică palma ca un cercetaş.
- Am înţeles, şefa! Altceva?
Jenn îşi ronţăi mai departe buza şi se gândi, nici nu sesiză sarcasmul lui.
- Eşti sigur că putem să facem asta? Adică... să ne sărutăm în faţa familiei tale şi apoi să nu fim tentaţi, adică să nu fii tentat când rămânem singuri?!
Harry mormăi frustrat. Da, normal că îl aruncă numai pe el în oală. El e disperatul excitat şi ea e virgina sfântă. Se întinse spre ea şi îi dădu un sărut rapid pe buze, apoi încă unul puţin mai moale şi lent. Se depărta de parcă pupase un perete.
- Foarte sigur! Încheie el ca un general ce îşi făcuse deja planul de atac şi nu avea să fie tras înapoi de nimic.
Jenn clipi buimacă, cu obrajii încălzindu-se pentru a treia oară în seara asta. Expresia lui era neafectată şi hotărâtă. Clătină din cap pentru că o epuizase deja şi nu mai era în stare să ducă o confruntare cu el. Până la urmă, tot nu scapă în vacanţa asta. Planul ei de a sta acasă să studieze se dusese naibii. Şi-o imagină deja pe Sam sărind în sus de bucurie că avea să meargă în vacanţă, iar ea putea să îşi vadă mai departe de planuri alături de Derek.
- Bine! Mergem în vacanţă cu ai tăi.
Rânjetul lui Harry se întinse pe toată faţa.
- Promit că nu o să fie un chin aşa cum pare, o să te distrezi. Hohe Tauern e cel mai tare loc pe care l-ai văzut vreodată, iar pentru un iubitor de natură ca tine, o să fie ca un adevărat paradis.
Jenn nu se lăsă dusă de val de asta. Încă era speriată de ce o aştepta în paradisul ăla ce avea cu siguranţă să fie un iad cu James Styles, Ryan şi Christina în aceeaşi casă. Şi Harry, mai ales Harry... în aceeaşi cameră.
- Dar am o condiţie. Îşi ridică ea privirea brusc.
- Care? Oftă Harry.
- Dormi pe podea.
___________
Pam-pam-paaaaaam, plecăm în vacanţă :)))
Cartea a luat o întorsătură la care nu vă aşteptaţi, nu-i aşa? Ce credeţi că o să se întâmple mai departe? O să reuşească Jenn şi Harry să se abţină şi să fie "cuminţi"? :))
Îmi pare rău că e mai scurt capitolul ăsta, l-am scris din impuls, într-o oră şi nu m-am putut abţine să nu îl postez. Promit că următorul o să fie mai lung şi palpitant.
Vă iubesc şi mă bucur că aţi îndrăgit atât de repede şi cartea asta. <3