WINTER
— In rest? Merg toate bine?
— Da, ne era dor de White Chapel, deși micul nostru orășel este atât de pustiu și incolor. Simon se antrenează, este pus pe fapte mari, vrea să devină vânător de vampiri. îi aud vocea Arizonei la capătul celălalt al apelului, însă în fundal este o gălăgie de necrezut, oare unde o fi?
Greu pentru Simon de dus planul la bun sfârșit, atâta timp cât majoritatea prietenilor lui sunt vampiri.
— De când șeriful nu mai este, s-a dus de râpă tot.
— Fie, lasă asta. Spune, ai reușit să te apropii de Olivia?
— Bineînțeles, planul merge ca pe roate.
Și am de gând să îl fac să meargă ca pe roate și în continuare. Nu am să mă las păgubaș până când Olivia Wayne nu se află din nou în brațele mele reci și ticăloase. Și am de gând să o lungesc atât de mult, încât Helios să fie conștient de faptul că Olivia se va întoarce la mine, deoarece dragostea noastră este de o mie de ori mai puternică decât vraja inocentă aruncată asupra iubitei mele. Nu va reuși să își îndeplinească scopul, nu va reuși să o ucidă pe Olivia pentru ca el să devină hibrid, eu voi fi mereu aici, în umbră, punându-i piedică la fiecare pas. Sadic, dar fratele meu și-o merită cu vârf și îndesat, iar răzbunarea e cât se poate de dulce și satisfăcătoare.
— O așteptăm acasă cât de curând.
— Ți se va îndeplini dorința în scurt timp.
— De ajuns, apoi, îmi fac speranțe și nu voi mai avea răbdare. Apropo, ai reușit să îți redobândești controlul, așa e?
— Da, dieta vegetariană face zilele mai frumoase.
— Asta doream să aud de la tine, blondule.
Adevărul e că dieta vegetariană face zile fripte, dar mama mă învăța mereu să fiu bărbat și să nu mă plâng. Cu sângele din pungi, puterile mele scad pe zi ce trece.
— Mulțumesc că m-ai ținut la curent cu noutățile. Vom vorbi din nou curând.
— Desigur. Salută-l pe Simon.
— Ai grijă de tine, Winter. La revedere.
Am închis apelul și telefonul mi-a zburat pe undeva pe canapea printre perne, apucând din nou paharul cu whisky în mână, sorbind tot lichidul ce se afla în acesta. Datorită alcoolului, toate poftele mi-au înghețat, adică pofta de sânge nu mai era prezentă și eram atât de împăcat. Nu voi înțelege niciodată cum de alcoolul are efect asupra vampirilor. Dar preferam să beau alcool, decât să îmi chinui propria persoană cu pofte aproape imposibil de controlat. Am mințit-o pe Arizona, trecerea din nou la o dietă vegetariană, după măceluri de zile mari, este cel mai greu lucru de realizat din toți anii mei de viață.
Parcă recuperarea Oliviei este floare la ureche.
Totul merge atât de bine, Olivia se apropie de mine pe zi ce trece, nu mai poate ține piept conexiunii dintre noi. Iar eu când nu sunt cu ea, sunt un nimeni, un bețiv notoriu ce este măcinat de amintiri și dor. Dar când sunt în prejma ei, pofta de viață îmi revine instant. Nu îmi doresc să mă folosesc de ea doar pentru a mă răzbuna pe fratele meu, dar acel om merită să sufere. Și va suferi, pentru că este îndrăgostit de Olivia, iar ea îl urăște din toată inima ei, dar vraja aruncată asupra sa reprezintă o barieră între ea și sentimentele reale.
Îl urăște încă de când era lângă mine, iar eu am părăsit-o pentru a merge în căutarea lui.
- Stăpâne, cât veți mai continua astfel? simt prezența lui Adeline în spatele meu și îmi las fața în palme
- După atâția ani, ar fi cazul să îmi spui doar Winter, Adeline. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.
- Nu este adevărat, domnule Winter. Eu nu știu ce m-aș fi făcut fără protecția dumneavoastră.
- Te rog, doar Winter.
- Desigur, Winter.
Un moment de liniște se lăsase între noi, credeam cu tărie că a plecat, dar era încă aici, privindu-mă.
- O iubești mult prea mult, așa e?
- Cu toată ființa mea...
- Poți s-o răpești simplu. Iubirea e mai importantă ca răzbunarea.
- Amândouă sunt la loc egal pentru mine.
- Stăpâ-... Winter! Dacă chiar acum, în acest moment, Helios decide să pună la punct un plan în a-și îndeplini scopul? Și Olivia moare... ce te vei face?
- Nu va reuși să își croiască un plan curând, pentru că Olivia nu îl iubește.
*
- Felicitări pentru noua funcție! o felicit pe roșcată și îi analizez fiecare trăsătură lipsită de defecte
- Mulțumesc, nu mă așteptam să obțin postul.
- Eu eram sigur, dintre toți, manuscrisul tău a fost cel mai bun.
- Mulțumesc.
Îmi zâmbise și am simțit brusc cum genunchii mi se înmoaie. Mă îndrăgostesc de această ființă firavă câte puțin în fiecare zi. Nu îmi văd viitorul fără ea. Vom rezolva cumva împreună, voi căuta toate vrăjile din lume, să o găsesc pe cea care mă va face uman, căci Olivia nu va dori să devină vampir, iar eu nu pot trăi în continuare după moartea sa de bătrânețe, așa că singura soluție rămâne ca eu să devin uman.
- Domnișoară Skylar Watson, felicitări pentru post. Mâine la ora paisprezece vom avea parte de o întâlnire unde vei primi un orar, pe care ai posibilitatea să îl ajustezi după bunul plac. Dacă te vei perfecționa în acest post de stagiară, vei primi chiar o sumă de bani pentru munca depusă, un salariu mai bine zis. domnul Smith intervine în conversația dintre mine și Olivia
Ea aprobase din cap bucuroasă.
- Am înțeles domnule Smith.
Se salutaseră și dânsul a plecat.
- Nu am idee în ce măsură mă pricep la literatură.
- Cu timpul vei dobândi anumite cunoștințe. Dar ești o fire aprigă și ambițioasă, sigur va ieși ceva frumos?
- Crezi tu asta? mă întreabă neîncrezătoare
- Bineînțeles. spun așezându-mi palmele pe umerii săi, scuturând-o pentru a o trezi la realitate. Ești cea mai tare persoană pe care o cunosc.
- Drăguț din partea ta să spui asta.
- Cu drag. Ce zici, mergem la o ciocolată caldă?
- Bună idee.
Amândoi ne-am îndreptat spre mașina mea și am plecat înspre local, încercând să găsesc un bar ne frecventat de noi până acum.
Ar fi șansa mea, aș putea să demarez în trombă și Helios niciodată să n-o mai vadă pe Olivia. Aș fugi direct în aeroport, urcam în primul avion găsit, indiferent că ducea în Congo. Oriunde, lângă Olivia, ar fi Rai. Dar vreau să fiu aici, vreau să îi văd fața acelui ticălos când își va da seama că "Skylar" a lui, nu mai e. Apoi, dacă se va ivii șansa, îl voi ucide cu sânge rece și mâinile goale.
Când am ajuns la localul ales de mine, ne-am așezat la o masă lăturalnică, cu pereți improvizați, înveliți în piele, ca un fel de despărțitoare între mese. Lumina era difuză și îi scotea ochii Oliviei foarte mult în evidență. Era superbă, o ador. Cea mai fascinantă ființă existentă pe acest pământ.
Cine ar fi crezut că eu, un vampir bătrân și bădăran, să tânjească după un om atât de inocent. Nu o merit, dar da, sunt egoist și mi-o doresc numai pentru mine.
- Și iubitul tău, unde lucrează? o întreb, doream să aflu în ce peisaj imaginar își duce Helios existența
- Adineauri a fost promovat în criminalistică. Adoră ceea ce face.
- Înțeleg. Sună drăguț. Dar are timp și de tine?
- Sinceră să fiu nu. Și încă o dată să spun sincer, nu mai merge între noi. Cel puțin pentru mine, însă el trage cu dinții de această relație eșuată.
Așa te vreau, dragostea mea, ești isteață foc.
- De ce relație eșuată?
- E poveste lungă. oftează sonor. Și nu aș dori să vorbesc despre asta.
- Bine atunci. Dar, nu e capăt de lume dacă îl părăsești, atât timp cât ești nefericită de ce îți pierzi timpul în zadar?
- Helios este...complicat, recalcitrant, diferit... violent. ultimul cuvânt îl șoptise foarte încet și am crezut ca explodez
Nu vreau, deci nici măcar nu vreau să îmi imaginez faptul că ipocritul s-a atins de femeia mea doar cu un singur fir de păr. Dacă aflu că Helios a folosit violența domestică asupra ei, îl voi ucide pe loc, renunț la planul meu îndelungat de a-l face să sufere. Nu merită să trăiască nici o secundă în plus printre noi.
Îmi mușcam buza atât de tare încât simțeam că voi rămâne cu ea între dinți, clocoteam de nervi.
O voi scoate pe Olivia din calvarul ăsta cât de curând.
- Olivia...nu ești conștientă? Situația se va înrăutăți, iar tu meriți pe cineva care să te trateze ca o ducesă...trezește-te la realitate.
- Am de gând să fac ceva în privința asta. Am nevoie doar de curaj, și de o oportunitate bună, adică o ușă de scăpare.
- Te voi ajuta cu orice. Dacă îmi spui acum că vrei să fugi în lume, te duc la aeroport și te urc în primul avion găsit. ea chicotește
Îmi era dor de acest chicot amețitor...
- De ar fi așa ușor...
- E ușor. Doar voința îți lipsește.
- Îmi era dor să visez cu ochii deschiși. spuse așezându-și coatele pe masă, iar fața în palme
M-am apropiat atât de mult de ea, încât îi simțeam respirația caldă asupra pielii mele reci.
- Nu sunt vise, draga mea.
Ea înghițise în sec, însă nu se clintea de pe loc. Simțeam o dorința de nestăpânit, simțeam că iau foc. Doream atât de tare să o sărut. Și știam din adâncul inimii mele moarte că si ea simte la fel, doar că nu are curaj.
- Skylar? aud o voce cunoscută venind din dreapta mea
Un rânjet diavolesc mi-a apărut pe față, era chiar dragul meu frate.