Cerul ars

Eu nu am tocmai o poveste, am ceva ce ar trebui să îi țină locul.
  Oricum, sunt o persoană destul de introvertită și care se atașează destul de greu. (nici nu inteleg cum m-am atașat de tine). Eram in parc, mă gândeam. Lumea mea era prea plină, erau prea mulți oameni. Bine era o mână de oameni, dar pentru mine lumea imi era mică. Lumea inseamna doar Cer (Soare, Lună, Nori, Stele, Îngeri) Ocean si Mare.
    Mă gândeam la toate astea și mă mai gândeam și la oamenii reali din viața mea. Dintr-o dată ai venit tu și ai început să-mi vorbesti.
     Țin minte că și tu aveai destul de multe probleme. Lumea ta părea atât de mare și atât de goală, eram geloasă. Nici n-am înțeles cum de ai intrat în 2 ore (cele mai scurte din viața mea) în lumea mea.
  Ai fost atât de important că ti-am dat și un element, focul. (Ți l-am dat mai târziu, doar după ce m-ai rănit, dar iti zic de pe acum, ca să știi.)

-----
  Sper să vă placă (atât zic)