Durerea de cap a fost primul lucru pe care l-am simțit.
Apoi, gustul metalic în gură.
Am deschis ochii brusc și am tras aer în piept ca și cum m-aș fi înecat.
Unde eram?
M-am ridicat brusc, dar cătușele reci de la încheieturi m-au tras înapoi.
Eram legată de un scaun.
Inima mi s-a accelerat. Am scanat camera—pereți de beton, o singură lampă slabă, o ușă metalică.
Asta nu era bine.
Apoi, mi-am amintit.
Ettore.
Împușcăturile.
Dario.
— Trebuie să ieși de aici, Ava, am șoptit, încercând să-mi forțez încheieturile.
Ușa s-a deschis cu un scârțâit.
Dario.
Avea un plasture pe umăr, locul unde Ettore îl împușcase. Dar zâmbea.
— Trebuie să recunosc, nu mă așteptam să fii atât de periculoasă.
L-am fulgerat cu privirea.
— Unde e Ettore?
— Nu te îngrijora. Încă respiră. Deocamdată.
M-am încordat.
— Dario, dacă-i faci ceva...
S-a apropiat și mi-a prins fața între degete.
— Îmi place focul din ochii tăi, Ava. Dar să nu uiți cine deține colivia acum.
— În colivia asta... eu sunt prădătorul, am scuipat printre dinți.
A râs scurt.
— Vom vedea.
A ieșit, iar ușa s-a trântit în urma lui.
M-am lăsat pe spate, respirând sacadat.
Trebuia să ies de aici. Trebuia să-l găsesc pe Ettore.
Am tras adânc aer în piept.
— Liniștește-te. Gândește.
Apoi am simțit-o.
O lamă ascunsă în cizmele mele.
Mi-am forțat mișcările, până când degetele mele au prins mânerul metalic.
Cu o precizie rece, am început să tai frânghia.
În câteva minute, eram liberă.
Ușa era încuiată.
Dar aveam altă cale de ieșire.
M-am dus la peretele din dreapta și am început să bat în el.
Trei bătăi. Pauză. Două bătăi.
Un cod.
Dacă Ettore era încă în viață... avea să audă.
Și avea să vină după mine.
La fel cum eu mergeam după el.
Pentru că în colivia asta...
CITE?TI
REFLEXII ?NTUNECATE
Teen Fiction?n lumea ?ntunecat? a mafiei, datoriile nu se pl?tesc doar cu bani-ci uneori cu vie?i. Ava Lorenzo nu a avut de ales. Tat?l ei a f?cut o gre?eal? fatal?, iar pre?ul? Propria ei libertate. ?ntr-o singur? noapte, via?a ei se schimb? pentru totdeauna c...
