Cursa interzis?

Eram la volanul unui ,Lamborghini Aventador SVJ ,cu un motor V12 de 6.5 litri , cu 770 CP si cu o accelerație…100 km/h: 2,8 secunde, bine tunat și absolut...impecabil.

-Hei... a apărut Nicholas fix lângă geamul mașinii. Ține minte, ai grijă la al cincilea viraj. E cel mai greu.
-Am mai concurat de doua ori în seara asta , dobitocule. Știu eu cum sa fac!
-Bine...
Ne-am îndreptat amândoi privirea spre Mira, fata care dădea startul.
-Ai grijă totuși! a spus , apoi a plecat.

Mi-am pus centura și am verificat oglinzile.
Trei lumini. Doar asta vedeam.
Roșu.
-Ești gata sa pierzi, Ruiz ? m-a întrebat Ella.
-N-ai decât să visezi.
Galben.
-Știi, mereu m-am întrebat ce va face Nicholas dacă cineva îi pierde mașina.
-Sunteți gata ? a strigat Mira, fata care dădea startul.
Verde. Start.
-Ei bine , vom afla acum! A spus în final Ella accelerând.
Rămăsesem blocată.
Am numărat. 1,2,3...

Am accelerat cât am putut de tare și deja treceam de primul viraj.
O ajunsesem pe Ella din urmă.
Al doilea viraj.
„Accelerează Anne...poți sa o faci” îmi tot repetam.
Al treilea.
Ella deja era în spatele meu.
Al patrulea.
Extazul și fericirea erau în culmea puterilor. Deja nu mai auzeam nimic ,decât mașina prinzând cea mai mare viteză.
Al cincilea...

Pot s-o fac!

Am accelerat cât am putut de tare, apoi, am întors volanul spre stânga cu 40° și am apăsat frâna.
L-am trecut!
Fericirea și recunoștința mă cuprinsese.

Am ajuns la final. M-am dat jos din mașină și am fost asaltată de o mulțime.
Christian,  fratele meu, mă luase pe sus și mă învârtise.
M-am uitat împrejur. Toți erau acolo , doar Nicholas nu era...
-Nicholas ? am întrebat.
-La bar. Mi-a răspuns Denise, iubita fratelui meu.
M-am îndreptat spre bar, când...
-Unde te duci ? m-a întrebat Christian.
-Am... sa ii dau cheile înapoi lui Nico.

Eram în spatele său.
-Încă un pahar , David!

Nico sa bea ?! a fost primul gând. Clar se întâmpla ceva.
Nico era singurul băiat dintre toți din echipa care bea doar la vreo petrecere, -dar chiar și atunci , nu cât sa se îmbete-cand câștigă ceva mai important decât 10.000 de euro sau...când pățește ceva, însă rar...

-Poftim! I-am spus lui Nicholas întinzând cheile mașinii.
-Felicitări, blondo! Am știut eu de ce te aleg. Dar asta nu înseamnă că acum te suport.
-Stai liniștit, dobitocule, tot enervant rămâi.

Nico a bufnit în râs. M-a apucat de mână și m-a tras după el pana în parcare.
-Nicholas…unde ?
-Ai încredere.
Nu aveam.

Ne băgasem într-un spațiu destul de îngust, între un perete și o mașină.
M-a împins pana am căzut în șezut pe capota unui Ferrari alb.
Mașina Larisei.

-Ce faci ?! l-am întrebat nervoasă.
-Doar...taci.
M-am uitat la fața lui. La privirea sa îngrozită,  de parcă i-ar fii fost frica de ceva ?
Spațiul dintre noi era aproape inexistent.
-Nicholas...
-Taci, blondo...

Îmi spunea așa aproape mereu , știind ca mă enervează, dar acum era diferit...o spunea cumva disperat.
Nu știam de ce mă dusese acolo.

Am încercat sa mă ridic , însă în zadar... M-a împins la loc și s-a aplecat pentru a fii la același nivel cu mine.
I-am privit ochii... Băuse. Mult. Din cauza asta ochii săi de un căprui mirific , deveniseră negrii.

-Am văzut ca încă te uiți după Alex, blondo... De ce ? Doar te-a făcut sa suferi atât de mult...
-Am...
Nu știam ce sa spun. Alex era fostul meu iubit. Mă înșelase fix după petrecerea de ziua mea. Suferisem. Dar acum trecusem peste...
-Mi-aș fii dorit sa fiu eu cel după care te uiți...
-Nico...ești beat...
Și-a rezemat fruntea de a mea.
-Nu sunt...Iar asta mă enervează și mai tare...
Și-a dezlipit fruntea de a mea,  s-a uitat în ochii mei , înjurând printre dinți. Apoi, a plecat.

                                            *

Eram în mijlocul ringului de dans alături de alte persoane din echipă.
Eram îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurți negrii, cu sclipici, un top alb , simplu , iar legată de pantaloni era bandana albă care era a echipei.

Am simțit cum telefonul mi-a vibrat. L-am deschis. Mesaj nou.
Nicholas.
M-am uitat nedumerită.

L-am căutat cu privirea și l-am zărit la bar , alături de Mellisa.
Alta căruia îi va frânge inima. Și da, deși avea 21 de ani, se comporta cu fetele precum un puștan de 16. Un motiv pentru care nu-l suportam.

N-am dat importanță mesajului, însă a urmat încă doua.
Am deschis conversația.

Nicholas: „Δεν νομίζεις ότι κάνεις παράσταση?”
„ Μισώ τον τρόπο που φαίνεσαι...”

Ce ?! Greacă. Nicholas era jumătate grec, datorită mamei sale si jumătate spaniol , datorită tatălui sau.
Am copiat mesajele și le-am tradus pe Google.
„Nu crezi ca te cam dai în spectacol?”
„Urăsc felul in care arăți...”

Ce mama naibii...
Am intrat înapoi în conversație.

Nicholas: Acest mesaj a fost șters.
Acest mesaj a fost șters.