Iubire de AUR

1 noiembrie 2024

Simion pov:

Zilele treceau greu, dar și ușor în același timp. Fane îmi dădea lumea peste cap, mă înnebunea si mă făcea să nu mă pot concentra nici măcar pe activitățiile normale ale zilei. Era de parcă injectase ceva în venele mele, iar eu puteam decât să-mi trăiesc zilele pentru cele câteva clipe în care eram alături de el.

Astăzi era ziua în care urma să depun dosarul pentru candidatura. Gândul la Fane mă motiva să devin cât mai bun- dacă aveam să fiu votat ca președinte negreșit urma să fie impresionat de mine. Am urcat încrezător treptele, spre camera unde trebuia să-mi depun canditatura.

  -Domnule Simion? Credeți că puteți fi amabil să mă ajutați să mă ajutați să ajung la biroul unde îmi depun dosarul de candidat? mă întrerupe o voce din spatele meu.

Nu știam cine era idiotul care tocmai mi se adresase, dar eram iritat de tactica lui de a mă hărțui. Cum avea tâmpitul acesta măcar voie să candideze? Eram sigur ca nu îi mai auzisem vocea niciodată, iar asta nu era tot. Voia și să mi se adreseze ca un egal.

  -Sigur, răspund printre dinți încercând să-mi stăpânesc furia. De fapt, chiar acolo mă îndreptam și eu.

  -Perfect! Se pare că spiritul divin ne-a adus pe ambii în acest loc astăzi, îmi răspunde el cu un zâmbet relaxat, care mă face să mă încrunt. Eu mă numesc Călin Georgescu, spune înainte să îmi întindă mâna.

Nu știu cum avea măscăriciul ăsta tupeul să îmi întindă mâna, dar totuși i-o întind si eu pe a mea, strâmbându-mă la el. Fără un alt cuvânt, mă întorc spre coridorul din fața mea. Georgescu mă urmează, părând să nu fie deloc afectat de cât de enervat eram eu de el.

Deschid ușa și iritarea mea doar crește în intensitate când în fața mea se află Diana Șoșoacă, făcând ce urma să fac și eu. Trântesc rapid dosarul meu pe birou, înainte sa mi se adreseze:

  -George! Deci ai decis și tu să candidezi! Nu-mi vine să cred, chiar credeam că ego-ul ăla stupid al tău o să te țină în loc toată viața ta, spune ea.

  -Singura stupidă de aici ești tu! Eu sunt cel mai bun la toate, așa că degeaba arunci tu cu vorbe că eu arunc mult mai bine, mă răstesc eu la ea.

  -Tovarăși, degeaba ne certăm noi aici, se bagă și Georgescu. Haideți doar să-l lasăm pe Dumnezeu să aleagă! Câștigătorul... e cel care învinge.

Șoșoacă doar dă din umeri amuzată și iese afară. Clipesc o clipă ca să înțeleg ce voia acest bărbat să zică, înainte să mă îndrept și eu spre ușă. Dar el mă oprește.

  -Domnule Simion, chiar păreți un bărbat.. interesant. Dar am să vă spun un singur lucru- pentru a câștiga aceste alegeri, trebuie să vă puneți sentimentele la o parte, își continuă el limbajul ce mi se părea codat. Știți, v-am văzut în această dimineață cum vă uitați la șofer.

La asta, rămân cu mâna înghețată pe clanță. Aveam doar două lucruri în minte. Primul: cum știa el? Și al doilea: nu aveam să renunț la Fane. Tot ce făceam era pentru el.