O calatorie neasteptata...

Cand insfarsit ies de la ora de tortura (cunoscuta ca si ora de mate) o vad pe Jenn pe hol. Dar nu arata deloc ca de obicei, parul ei blond nu mai este prins in codite impletite, e dezordonat lasat pe umeri. Gusturile ei la imbracaminte nu par osa fie aceleasi, iar expresia fetei ei este fara indoiala una nostalgica.
-Kath! Ma striga ea.
-Jenn! Esti ok? Cum te simti?, o intreb eu incercand sa par bine-dispusa.
-Kath, nici nu stiu de ce am mai venit la scoala!
-Imi pare rau, Jenn! Daca te pot ajuta cu ceva....
- Nu am nevoie! Si sa nu iti para! Nu mai simt absolut nimic pentru Joe Winters! Maine imi va trece. Ai sa vezi!, rade ea fals, printre lacrimi.
Cu toate ca vorbele ei sunt optimiste, se vede ca nu il va uita asa usor.
Ma simt ca o ticaloasa! Ea este cu adevarat indragostita de el si daca i-as spune adevaratul motiv pentru care a parasit-o, Jenn ar... exploda!
O imbratisez, abtinandu-ma sa nu plang si eu. Deschid ochii si il vad pe Joe venind spre noi.
-Haide la chimie!, ii spun eu lui Jenn luand-o de acolo inainte ca idiotul sa ii franga inima inca o data de fata cu toata lumea pentru ca sunt mai mult ca sigura ca vrea sa ii spuna de Canada.
La chimie, Jenn, la fel ca mine, nu are chef de nicio ora. Sta cu capul pe banca, iar parul ii acopera fata.
- Jenn...stiu ca suferi. Nu te mai preface!
- Nu sufar. Sunt doar un pic trista...
- Ti se citeste pe fata ca esti suparata! Nu inteleg de ce nu vrei sa recunosti! Joe Winters te-a distrus!
- Kath! Te rog!! Te rog sa...
Tipul care statea in fata noastra, Dennis se intoarce catre noi si ne arunca un zambet strengaresc:
- Deci ati aflat si voi, ă?
- Poftim?, intreaba Jenn. Ce sa aflam?
,,Te rog, Dennis! Nu o face! Te rog!!" Spun eu in gand fulgerandu-l din priviri.
- Mama, Kath! Tu sigur ai aflat! Spune el uimit.
- Nu te inteleg... ce sa aflam? Kath...despre ce vorbeste??, ma intreaba Jenn incurcata.
Imi doresc sa pot sa dispar acum fiindca daca Jenn afla intr-un loc public, ca scoala, ca Joe trebuie sa plece si ca eu i-am ascuns asta urma sa iasa rau! Este un sir de lucruri care merge din ce in ce mai rau si sunt in stare de orice ca sa-l opresc. Asa ca o mint, pana la urma o fac cu intentii bune.
- Nu stiu! Si nici nu vreau sa aflu! apoi ma intorc catre bagacios. Dennis, esti dezinformat. Mai bine lasa-ne, acum! Tip la el si il privesc cu subinteles.
- Ok, ok! Credeam ca va pasa totusi ca Joe se muta la Vancouver, in Canada... spune el indiferent.
- Ce face?! Striga Jenn. Apoi se uita catre mine disperata. Dau din umeri facand pe nestiutoarea.
-Domnisoara Walsh! As putea sa stiu de ce va arde de conversatii in ora mea? Intreaba profesorul incrucisandu-si bratele.
Jenn este asa de socata ca abia mai poatr vorbi. Ma grabesc sa raspund in locul ei.
- Ma scuzati, domnule Anders! Dennis o intreba pe Jennifer despre tema de data trecuta, mint eu cu gandul sa ma razbun pe bagacios.
- Domnule, Scott. Ar trebui sa fiti mai atent in orele mele. Ati inteles?
- Da, domnule Anders, spune el oftand si apoi incruntandu-se spre mine.
Jenn tace si tace pana trece toata ora, iar dupa ce se terminat ma cheama la baie:
- Trebuie sa vorbim.