Peste 2 saptamani~
Alle POV
Eram deja plecata in Italia la sor-mea de 2 saptamani aproape si parca nu mai vroiam sa plec acasa. Am vorbit cu fetele, toate erau bine, ceea ce ma bucura, si mi-au spus ca s-au intalnit cu BAP si mai ales ca au vazut MV-ul de la noua lor piesa 'No mercy'. L-am vazut si eu si mi-a placut la nebunie, doar ca de fiecare data cand il vedeam pe Gukkie pur si simplu ma lua o stare de-aia naspa si nu mai vroiam sa ma uit. Fetele mi-au zis ca Sambata asta BAP au concert chiar acolo in Seul apoi pleaca si in alte orase si ca ele clar ca merg. Le-am zis ca mi ciuda, vroiam sa merg si eu, dar daca inca sunt aici ce sa fac.. O sa ma uit la concert pe net. Ma simt ca o fana de-aia internationala care nu poate merge la un live si trebe sa stea si sa se uite pe Youtube.. Off, distanta asta!
I-am zis si la sor-mea de Gukkie si de ce am facut cu Namjoon, simteam nevoia sa ii spun cuiva si ea a fost acolo sa ma asculte. Mi-a zis ca am fost proasta ca am facut aia, doar ca intr-un fel nu a fost vina mea si nu stiu ce sa cred.. Daca sa o cred pe ea sau nu. Normal ca asi vrea sa ma mint si eu si sa spun ca "DA, asa e!", dar nu pot. A fost vina mea, puteam opri asta sau si mai bine zis: puteam sa nu o incep de la bun inceput. Acum asta e.. Ce am facut am facut, doar ca nu pot sa-i spun lui Gukkie.. Are si el destule probleme, nu pot sa ii fac mai multe..
Am iesit afara, pentru ca era o zi destul de insorita. Sor-mea mi-o zis ca nu vrea sa iasa si ca sta in casa cu iubitul ei asa ca am iesit doar eu, chit ca nu prea stiam locul, m-am obisnuit cu strazile din cartierul lui sor-mea. Cam toti se uitau la mine cum aveam trasaturi de asiatica, deci intr-un fel nu ma puteam simti prea confortabil, dar am reusit sa scap de privirile lumii cand am ajuns intr-un parc. De obicei nu-mi place sa ma plimb singura, merg de multe ori cu fetele sau cu cineva, nu prea umblu singura. Imi place sa rad si sa vorbesc, nu sa stau singura si muta, dar acum daca nu am pe nimeni ce sa fac? Mi-am pus castile in urechi si am mers de m-am tot plimbat pe acolo. M-am asezat pe o banca si m-am uitat la lumea care trecea, asa mi se parea cumva ciudat sa vad lume "normala" sa zic asa. Cum in Coreea vezi multi oameni cu ochii "minusculi" sa vii aici si sa vezi lume cu ochii mari si normali mi se pare asa ciudat. Am mai vazut si ceva baieti draguti apoi majoritatea erau borati, nu prea ai ce sa vezi aici. Nu zic, ca nici in Coreea nu era mai bine, dar no.. macar acolo eram obisnuita cu ei. Ma tot uitam dupa lume cand numa vad ca din cerul insorit si complet albastru a devenit acum gri. Norii continuau sa il acopere rapid si acum doar o parte mai era albastra, iar cealalta parte era un grii inchis. Am mai stat putin uitandu-ma la lume cum se grabeste sa mearga spre casa sau ei stiu si imi era asa o lene sa ma ridic de pe banca. Trebuia sa o iau inapoi acasa pentru ca nu aveam umbrela si in niciun caz nu vreau sa ma vad leoarca. Am simtit ca incepe sa picure si m-am ridicat si eu insfarsit de pe banca. M-am pornit incet spre casa cand am simtit ca incepe sa ploaie tot mai tare si am inceput sa merg mai repede, dar totusi inca eram destul de departe de casa. Am fugit repede sub un fel acoperis deasubra unei usi de la un magazin sau naiba stie ce era ala ca era inchis. Ploaia a devenit chiar mai deasa si oamenii tot alergau ca sa se adaposteasca sub ceva si eu doar stateam si ma uitam la ei cand am vazut ca se apropie un baiat si se pune repede langa mine. Era ud leoarca si parul si hainele si pe fata, vai, tot era apa.
"Hei, pot sa stau cu tine aici?" m-a intrebat in italiana zambindu-mi, doamne ca avea asa un zambet de frumos si el era asa dragut.
"English?" l-am intrebat asa cu ochii mari si el a inceput sa rada apoi m-a mai intrebat o data de data asta in engleza. "Sigur, nu stiu de ce ma intrebi.." am zis razand si el mi-a zambit inapoi. Am observat ca si el era asiatic, insa nu imi dadeam seama daca era coreean sau ce era. De atata timp fac diferenta intre coreeni si altii din alte tari asiatice, doar ca nu stiu.. El dadea a coreean, doar ca nu in totalitate. Poate era ceva corcitura. "Esti coreean?" l-am intrebat si acesta s-a uitat la mine.
"Da, de unde ti-ai dat seama? Lumea de obicei imi zice ca sunt chinez." a zis razand.
"Pentru ca si eu sunt. Vorbesti coreeana?"
"Daaa." a zis pe coreeana si mi-a zambit iar. Ododo.. Am tot stat si m-am uitat la lumea care inca fugea si la ploaie cand el a spart gheata. "Doamne, cine s-ar fi gandit la asa o ploaie?" a zis si si-a scuturat parul care ii era leoarca. Era doar intr-un tricou alb cu ceva desene pe el si intr-o pereche de blugi putin rupti la genunchi. Era mai inalt decat mine si avea un zambet atat de draguuut! Si muream acolo cand imi zambea. Un timp nu i-am zis nimic, adevarul ca nici nu stiam ce sa-i zic. Nu stiam cum sa incep o discutie sau ceva. "Deci vremea asta ii culmea!" mi-a zis si a inceput sa rada intorcandu-se spre mine. Atunci un nor s-a crapat si razele soarelui si-au facut aparitia printre crapaturi. Inca ploua, dar nu asa de tare cum a plouat mai devreme, deci acum era ceva combinatie intre soare si ploaie.
"Ploi de vara, sunt imprevizibile." am zis razand si el m-a aprobat.
"Pai, eu plec ca sigur ma cauta baietii." mi-a zis si mi-a facut cu mana apoi a fugit. Vroiam sa ii zic sa mai ramana, dar nici nu il cunosteam si nu avea nicio obligatie sa ramana.
"Dar nici nu iti stiu numelee!" am strigat dupa el, dar acesta deja era prea departe. Off, si era atat de draguut.. *botic*
