抖阴社区

Capitolul 11

7.4K 414 2
                                        


Ashton

3 săptămâni în urmă

Imi trec mâna prin păr și oftez. Mă uit iar la biletul cu numele meu pe el inainte să i-l întind stewardesei drăguțe care imi zâmbește inainte sa trec pe lângă ea și să merg spre interiorul avionului .
Imi caut locul și mă așez. Mă uit la oamenii din jurul meu care se pun și ei la locurile lor și mă întreb , nu pentru prima dată dacă toată chestia asta nu e decât un joc bolnav și cineva o să detoneze avionul ăsta.
Mă foiesc în scaun și oricât aș vrea nu pot să mă calmez . De când femeia aceea a fost în apartamentul meu și mi-a arătat poza cu sora mea , șantajându-mă că mă omoară dacă nu fac , Dumnezeu știe ce va vrea să fac. Faptul că zbor la New York și încă nu știu în ce constă misiunea mă neliniștește și mai tare .
Avionul decolează și ne înălțam deasupra norilor .
-Doriți ceva de băut?
Dau din cap că nu iar stewardesa trece mai departe .

Am ieșit din aeroport în marele New York. Mda , avionul nu s-a prăbușit deci tot trebuie să fac chestia asta .
Nu am avut pe nimeni care să vină după mine dar femeia cu cicatrice s-a descurcat și cu chestia asta . Mi-a lăsat în geantă și niște chei de la o mașină Tot ce trebuia să fac era să o găsesc în parcarea asta imensă .
M-am plimbat printre mașini ca un afurisit de ciudat cam o jumate de oră apăsând pe butonul de închidere și deschidere a mașinii așteptând să dau de cea bună.
Când am auzit în sfârșit un bipăit de la una din mașini am mulțumit în gând . Era de la un SUV negru. Părea nou nouț. Dacă nu aș fi fost în situația asta aproape că aș fi fost impresionat .
Am urcat la volan și am băgat cheile în contact. Am pornit mașina și când GPS-ul s-a aprins avea deja o locație în baza de date .
Am apăsat start traseu și vocea doamnei , pe care am botezat-o Vee, m-a condus spre niște blocuri de la marginea orașului . Am parcat în fața unuia și m-am dat jos din mașină.
Am scos cea de-a doua cheie din geantă, nu se putea să mă pună să merg să o incerc pe la toate apartamentele și să o incerc . M-am apropiat de blocul din fața mea și am trecut cu ochii peste numele de acolo . Dacă voiam să intru în bloc , trebuia să îmi deschidă cineva . Dar apoi am dat cu ochii de numele meu.
Firar să fie ! Era scris acolo cu litere negre pe alb Ashton Miller ap 15 .
Am trecut cheia prin senzor și ușa s-a deschis . Am intrat in bloc și am căutat apartamentul 15 . Normal că se potrivea cheia .
Am intrat in apartamentul gol . Am cautat un plic sau ceva indicii dar nu aveam nimic.

Am deschis frigiderul și am constatat că era plin cu paste și suc de portocale care era preferatul meu . Oricine erau tipii ăștia, erau niște nenorociți afurisiți care probabil știau și ce hârtie igienică  folosesc .
Am luat o cutie de paste și am pus-o in cuptorul cu microunde apoi am băut o gură de suc cât am așteptat să se facă pastele fără să îmi fie teamă că aș putea să fiu otrăvit .

***

    Nu am avut parte de nici o mișcare în jur . Fără vreo vizită, bilețele sau telefoane secrete . Absolut nimic .
    Liniștea asta mă inebunea și am hotarat să merg să alerg. Așa că a doua zi am pornit la alergat pe străzile cartierului .
   Nu aveai foarte multe de văzut prin locurile astea . Cartierul acesta îți dădea posibilitatea să te ferești de aglomerația orașului .
   Nu mi-au plăcut niciodată orașele mari iar acum am ajuns la New York. Am venit aici pentru Lily . Am strâns pumnii și am inspirat adânc aer în piept .
   Firar să fie ! Trebuia să îmi reamintesc nenorocitul ăsta de lucru în  fiecare minut . Pentru că asta mă face vulnerabil . Dacă acești oameni ,  oricine or fi ei , ar cunoaște măcar puțin de Asthon Miller, cel care sunt cu adevărat, nu sergentul din armată, ar știi că deja mă au la degetul mic .

    Când mi-am terminat tura de alergat m-am intors la apartament și am făcut un duș. Din nou , nici o mișcare. Am hotărât că nu aveam să stau închis în apartament . Se părea că oricui mă voia nu ii păsa dacă părăsesc blocul .
    Am mers la mașină și când am pornit-o, aveam o nouă locație în GPS iar pe scaunul din dreapta aveam o foaie simplă care alcătuia un meniu de băuturi . Una din ele era incercuită.
   Oricine făcea chestia asta , ii plăceau jocurile și încă mult . Mă întrebam dacă am de-a face cu traficanții de droguri . Poate că vor să le elimin concurența , gândul asta mă liniștea puțin deoarce să omor o persoană care vinde droguri ilegal și este pătat pe mâini va fi mai ușor de omorât decât o persoană oarecare. Sau cel puțin așa încercăm să îmi spun.

***
     Am ajuns in locul unde mă ghidase GPS-ul. Am pornit pe stradă și când am văzut pe o clădire cu litere mari Nicki's! Am stiut că am venit bine .
   Am intrat in bar dar pasul urmator imi era puțin confuz. Mă gândesc la băutura submineată din meniu și privesc o singură dată prin bar ca să știu unde trebuie să mă duc .
   Mă apropii de tejghea și spun :
-Propun un Lichior Rose Mary Cerry !
   Barmanița se uită la mine și rânjește iar fata de la bar cu care vorbea își întoarce capul să se uite la mine .
   Sunt imediat captat de culoarea ochilor ei , sunt aproape atât de închiși la culoare că nu poți face diferența dintre iris și pupilă dar există totuși acea diferență care îi face să arate diferit, speciali .
   Pun banii jos și barmanița imi întinde o băutură și nu pot ignora modul în care degetele ei le apasă pe ale mele . O privesc iar ea imi zâmbește.
   Mă îndepărtez de tejghea și mă pun la o masă mai retrasă. Imi pun băutura jos și încerc să par cât de natural posibil când deschid bilețelul pe care îl am în mână. Are scris pe el doar 00:00 . Bănuiesc că asta înseamnă miezul nopții. Dar ce o să se întâmple atunci ?
    Rămân la bar până atunci , stau și mă uit în jur plictisindu-mă de-a dreptul și imi dau seama că e prima dată când stau intr-un bar de când m-am intors din armată.
    Văd că de vreo oră zona unde se dansează a început să se umple . Mă uit spre tejghea unde barmanița servește băuturile în timp ce povește cu fata cu ochi negrii de la bar .
   Nu se uită la mine . La un moment dat când se aglomerează la tejghea o văd pe fată riscându-se și mergând spre zona unde se dansează.
   O privesc cum se integrează în mulțime și începe să își unduiască șoldurile pe muzică. Se mișcă bine , de parcă ar fi ceva natural pentru ea să își lase corpul purtat pe muzică.
   Până să îmi dau seama ce fac, mă ridic de la masă și merg spre locul unde e ea . Imi pun o mână pe mijlocul ei , ea se uită la mine dar nu se trage . Continuă să danseze iar eu o las . Oare e ciudată că am senzația că dansează pentru mine iar acum că o privesc și că am mâinile pe ea mi se pare și mai atrăgătoare .
    Poate ăsta e instinctul care mă împinge să o sărut.
   Are buzele atât de moi și are gust de ceva dulce .
    Când ne desprinde din sărut nu face altceva decât să zâmbească și apoi incepe iar să danseze iar asta mi se pare incredibil de sexy .

    La miezul nopții imi tin o clipă respirația dar nu se întâmplă nimic.
    Poate că am înțeles eu greșit mesajul .
   Când blondina pleacă ies după ea . Văd că se îndreaptă in josul străzii. Probabil că vrea să ia un taxi .
    Ii spun numele meu . Idiot ! Ar fi mai bine să îmi păstrez identitatea necunoscută ca să nu trezesc suspiciuni după aceea nu ? Dar dintr-o dată nu imi mai pasă pentru că mă gândesc că oricum pot să mă trezesc cu un glonț în cap în orice moment așa că ce mai contează. Oricum am un X mare și roșu desenat pe frunte .
    Ea nu vrea să îmi spună numele ei. Imi spune că mi-l va spune doar dacă ne mai întâlnim. Imi place jocul ei . Dar eu nu am venit pentru asta la New York.
   Nu . Am venit aici să îmi salvez sora sau măcar să încerc să o salvez .

Ai incredere ?n mine ! #Finalizat?Unde pove?tirile tr?iesc. Descoper? acum