Aleasa regelui cu colti

-Deranjez?

Vocea ironica a Regelui o facu pe fata sa miste scaunul in directia lui, in timp ce isi arunca ochii pe un mesaj. Era sprijinit de perete, foarte aproape de usa.

-Bineinteles ca nu. Banuiesc ca e biroul dumneavoastra. Imi cer iertare daca nu aveam dreptul sa intru aici, dar era un telefon urgent.

Avu tentatia sa-si mareasca ochii cand vazu ca litera de pe mana ei incepe sa se auresca si sa straluceasca usor. Si-o acoperi elegant cu cealalta palma, in timp ce se contrazicea mereu in capul ei.

-Nu, nu, nu, nu! Nu poate fi el! Nu poate fi el! Nu, Izabella Roseman nu il poate avea pe el ca ales! Eu nu pot fi aleasa lui! Nu, nu are cum! El o are deja pe Lexi! Dar daca ce a zis Gwendolin e adevarat? Doamne, te rog...nu...orice, numai asta nu!

-Inteleg...cineva asa de important nu poate sa se desparta de telefon.

-Trebuie sa invatam sa ne mai asumam si niste riscuri.

-Adevarat. Gwendolin m-a trimis sa va caut. Doreste sa plece.

-Ah, desigur! Si asa cred ca m-a asteptat prea mult.

Cand se ridica, insa, telefonul suna iarasi.

-Ivanov. raspunsese ea calm.

-Domnisoara Ivanov, sunt Levin...

-Da, stiu, doar esti unul din avocatii mei! Domnule Cantwell, am o curiozitate! Stiti cat e ora?

-Da, este aproape ora 12...oh, domnisoara, scuzati-ma! Ma aflu in Asia, dupa cum stiti si fusul orar m-a dat complet peste cap! Imi pare rau, probabile trecut deja de ora stabilita. O sa va resun...

-E ceva important, Cantwell?

-Atat cat sa va capteze atentia.

-Te sun eu inapoi.

Si inchise, ridicandu-se si plasand ecranul telefonului peste litera.

-Aveti un mod foarte interesant de abordare al angajatilor. ii spuse Christian pe drum.

-De aceea sunt un om eficent.

O gasi pe Gwendolin in picioare si pe Lexi cu o figura fortata intr-un zambet. Isi permisese sa intre in mintea ei. Nu-i pasa de nimic din ceea ce vedea, caci mintea ei era un adevarat haos, asa ca se orienta dupa initiala ei. Si atunci ii vazu amintirile. Cum se ridica din pat. Cum pleca in oras si isi tatua pe piele initiala lui Christian. Cum mintise in acea dimineata.

Fu intrerupta si pierdu sirul gandurilor lui Lexi, de Gwendolin, ce o zorea. Isi imbraca paltonul, isi puse ochelarii si apuca cat putu de dibaci. Scotoci chiar atunci dupa fiola, caci observa ca pana si prin cusatura paltonului, litera buclucasa tot lumina. Se asigura ca are barierele mintii ridicate cand minti si spuse ca e un medicament. Observa la Rege o spranceana usor incordata.

-Asadar, Christian, ne vedem la bal! Anul aceasta nu mai un kimono, asa ca, te rog, fii punctual! O sa-ti placa foarte mult tema de anul aceasta!

-Aoleu, ma ia cu transpiratii numai gandindu-ma! replica el, vazand zambetul usor malefic al prietenei sale.

-Nu-mi place femeia asta! ii spuse Lexi dupa ce cele doua parasisera castelul.

-Care din ele?

-Gwendolin, bineinteles! Cealalta e un nimeni! O zana amarata ce are prea multe fite in ea!

-Gwendolin e prietena mea, asa ca ai grija ce spui la adresa ei!

-Ei bine, nu imi pasa! Se vede ca nu ma place, asa ca abia astept sa vad ce fete o sa faca la nunta! Nu esti nerabdator sa imi vezi rochia de mireasa?