Second chance?Dong Sicheng

Stăteam sub umbra cireșului din curtea liceului ,privindu-i pe ceilalți cum vorbeau între ei ,era un moment bun de a observa persoanele din jurul meu.

Falsitate la tot pasul ,jalnic.

"Hey, pot să stau și eu?" se aude o voce de lângă mine. Tind să răspund cu un 'nu' plictisit ,dar îmi întorc privirea și văd un băiat înalt ,blond și cu niște ochi căprui pătrunzători
"Desigur" îi răspund privindu-l.

Sincer ,pare o persoană bună ,cu un zâmbet drăguț ce îl face de nerefuzat. Probabil nu toate persoanele sunt la fel ,dar rămân sceptică în privința lui.

"Sunt Sicheng" spune băiatul așezându-se lângă mine și zâmbind.
"Eu sunt Erin, încântată" îi răspund mutându-mi privirea spre cerul de un albastru senin.
"Ești nou?" îl întreb întorcându-mi privirea spre el.
"De unde ți-ai dat seama?" râde băiatul, privindu-mă cu blândețe.
"Nimeni nu stă de obicei cu mine" îi răspund pe un ton monoton.

"Păi dacă ai zâmbi mai mult cu siguranță tot liceul ar sta cu tine" îmi spune zâmbind și trăgând de colțurile gurii mele în sus pentru a mă forța să zâmbesc.

"Aish, termină!" râd și îi dau mâinile la o parte.
"Bine, gata" râde.

Stăm amândoi liniștiți sub umbra cireșului ,auzind doar vorbele îndepărtate ale celorlalți și privind cerul.
"De ce ești așa tăcută?" mă întreabă ,auzind un mic chicot din partea lui.
"Așa sunt eu ,mai tăcută de felul meu. De obicei sunt doar eu și cărțile sub cireșul ăsta" îi răspund pe un ton destul de blând dar lipsit de orice expresivitate.

"Îți place să citești?" mă întreabă el puțin mirat de ceea ce tocmai spusesem.
"Desigur ,literatura este ceea ce mă definește ,este singura care mă înțelege pe Pământul ăsta" îi răspund eu simțind în sfârșit o portiță de eliberare a gândurilor mele.
"De astăzi te pot înțelege și eu dacă vrei" îmi răspunde și zâmbește inocent ,făcându-mă să mă gândesc la toate păcatele săvârșite până acum.

Doamne ,prin ce păcate am trecut să merit un așa om lângă mine? Pare a fi un înger ,iar eu o pierdută prin iad. El radiant de fericire ,eu ,o floare de mult ofilită...

"Şi în sufletul tău, îngere, viermele trăieşte şi e sortit să dezlănţuie adevărate furtuni!"
                                    -Dostoievski