?????? ???? ???

~☾~
Următoarea zi ai mers la spital — singura. Dorința de a avea o ferestră spre viitor te-a convis să te duci din nou la spital.

Tatăl tau te-a dus la școală, dar tu nu ai intrat în școala, ci te-ai ascuns în spatele unui zid până când a plecat. Te-ai urcat într-un taxi și l-ai rugat să te ducă la spital.

Aveai o întrebare în minte la care aveai nevoie neapărat de un răspuns. Ai observat că părinții tăi au devenit puțin supărați după ce au vorbit cu doctorul în privat. Tu chiar ți-ai auzit și mama plângând în dormitor noaptea trecută. Aveai o presimțire proastă despre asta, asa ca te-ai dus să vezi despre ce este vorba.

"Esti sigura ca vrei sa stii?" Te-a întrebat doctorul a n oară.

Ai înghițit în sec înainte să îi răspunzi. "Da, sunt sigura."

Doctorul și-a aranjat ochelarii inainte sa mergeti spre masa. El s-a așezat pe scaun, apoi și-a rezemat cotul de birou.

"Asculta, y/n. Ca și doctor, nu vreau sa iti distrug dorinta de a lupta pentru sănătate." A inceput doctorul. Ai simțit încă de când ți-a pus prima întrebare ca nu era ok, asa ca i-ai spus doctorului să-ți răspunda direct la întrebare. El și-a îndreptat privirea către tine, iar tu ai înghițit în sec din nou.

"Ieri le-am spus părinților tai cam cât timp vei mai trai." A spus el. Ai început să respiri greu când ai auzit.

"Și.. Cât timp mai am?" Încă de când te-ai mutat în America, nu ați găsit un donator, asa ca erai mereu pregătită să mori. Dar acum, iti era frica.

"Y/n, tu vrei mai trai.." a luat o pauză și s-a uitat în ochii tai. "Între o săptămână și patru săptămâni de azi încoace."

Ai înghețat pe scaun, la fel și gura ta care rămăsese între deschisă. Ai simțit că lumea a încetat să se mai rotească. Ți-ai dus mâinile imediat la ochi când lacrimile au început să curgă.

"Nu este exact, dar deobicei pacienții au mai puțin timp decât le prezicem noi... iar noi am tentat să exagerăm cu timpul rămas..."

Simteai cum corpul tău a amorțit. Cuvintele doctorului ți se tot repetau în cap. Doar o luna de trăit? Nu poate fi adevărat!

"Y/n, trebuie să găsești cât mai curând un donator de inimă."

Între timp, Hyunjin mergea spre baie. În timp ce mergea, el a auzit vocile unei fete și unui băiat. Hyunjin voia să îi ignore, dar nu a reușit deoarece ei au început să țipe.

"IA-ȚI MÂINILE DE PE MINE, PERVERSULE!"

"NU INCERCA SĂ FACI ASTA CU MINE, NU TE DESPARȚI TU DE MINE!"

Băiatul a împins-o dintr-o dată pe fata în zid. Hyunjin a început să se îndrepte către locul de unde se auzeau țipetele.

"Hei,pleaca!" Hyunjin s-a dus și l-a apucat de umar, dandu-l de lângă fata.

"Nu te mai baga în oala altora, am treaba cu această cur--"

Înainte ca baiatul sa termine ultimul său cuvant, Hyunjin l-a apucat de gulerul de la cămașă. Hyunjin era mai înalt decât baiatul, asa ca și-a aplecat capul în jos pentru a se uita la el, iar baiatul a făcut la fel, dar ochii lui se mișcau în toate direcțiile. Ii era frica de prezența lui Hyunjin.

"Pleacă de aici sau te voi zice directorului."

Băiatul s-a eliberat din strânsoarea lui Hyunjin, s-a uitat la el apoi la fata din spatele lui Hyunjin.

"N-am terminat încă, tarfo." A spus el înainte să plece.

Hyunjin se uita la spatele băiatului cum se îndepărta, apoi s-a întors cu fața la fata care plângea.

"Esti bi--"

Înainte ca Hyunjin să termine propoziția, fata la îmbrățișat.

"Multumesc Hyunjin...mi-a fost frica." A spus ea printre lacrimi.

"E ok Nancy, a plecat acum."