S T I G M A

Taehyung se uita in ochii brunetului si vedea doar  dorința.  Dorința trupească,  poftă animalică si un foc ce ii ardea in interior. Ii era teamă.

Încercase să plece dar Jungkook era mult prea impunător deasupra sa. Degeaba încercase sa se strecoare , vampirul îl trase înapoi de fiecare dată.

—De ce ți-e frică? De mine sau de sărut? Întreabă cand observă ochii blondului căutând din nou o cale de scăpare.

Taehyung se strânse m-ai mult in locul său, mutandu-și ochii pe brunet , parcă îl lovise peste fața .

—De ce ma forțezi? Daca vezi ca vreau sa plec de ce nu ma lasi?! Ii vorbi pe un ton răutăcios. Jungkook știa ca asta e efectul presiunii puse pe blond ,ignorând ui teama.

—Vreau sa stiu. Ti-e frică de sărut? L-am m-ai facut de câteva ori, si cum am m-ai spus, de data asta si ti-e ti-a plăcut-

—Nu mi-e frică de un simplu sarut! Ii taie fraza blondul,  încercând sa se ridice din nou, reușind. E doar un sărut, n-are importantă.   Da asa e,  dacă nu-i va da importantă, nu va agrava situația si nu risca o prăpastie abisală să-și faca loc intre ei doi.

—Tarhyung. Nu incerca sa ignori ce sa întâmplat,  ți-am zis ca te plac si n-am de gând sa ma dau înapoi acum.

Coboară si vampirul , urmărindul afară din încăpere.

—corect! Ma pleci,  inca nu e prea  tarziu să-ți oprești  sentimentele din a se dezvolta.  Taehyung își luă telefonul e pe noptieră brunetului si cheile apoi se întoarse pe calcaie la fel de grabit. Unde e Yeontan? Trebuie sa plecăm.

—Na na! Mormaie brunetul stând drept in fata blondului.  N am de gând sa te las sa fugi.

Taehyung se uita la el revoltat. Isi azvarle cheile in buzunar alături de telefon si trece pe lângă vampir grăbit.

Jungkook îl prinde de braț si il trage înapoi.  Avea senzația ca i se strecoară printre degete, si isi strânsă mână in jurul brațului.

—Nu te las sa pleci. Ii spuse scurt, dându-i drumul când si-a dat seama ca il va răni din cauza stramsori cu care il ținea  .

—Jungkook,  înțelege mă,  îl implora cu privirea  , nu sunt pregătit pentru o relație,  nu sunt bine si o sa te rănesc,  o sa ne rănesc pe amândoi. Promit că o sa ma întorc la tine când o sa fiu bine, rosti si incerca din nou sa treacă pe langa el dar Jungkook îl prinse într-o îmbrățișare de urs.

—Nu o sa ma rănești, eu m-am îndrăgostit de tine asa cum ești,  cu bune si rele.  Nu vreau sa te schimbi,  sa te chinui singur. Vreau sa te ajut,  vreau sa te poți rezema de mine cand esti obosit, vreau sa fiu umarul pe care plângi si te descarci--

Taehyung lua o gura de aer întreruptă,  un suspin care ii opri cuvintele brunetului. Putea sa aibă încredere in el? Mintea sa era in ceața,  un fum dens care il sufoca , auzind doar vocea răgușită a vampirului chemându l. Ii chema sufletul,  inimă atât de rănită care i se zbătea in piept plângând cu lacrimi de sange spunându i ca inima vampirului ii este antidot. 

—Spune mi să ma opresc daca vrei sa ma opresc . Din nou vocea lui Jungkook il facu sa vadă clar, îl scoase din gândurile sale făcute praf.

Vampirul isi muta ochii pe buzele blondului, si se aplecă usor. Taehyung nu ia spus sa se oprească.

—Așteaptă  , suflă incet inchizandu si ochii strâns cand buzele brunetului au trecut ca o fantomă peste ale sale. Era coplesit, supraîncălzit , debordant.