Perfect ? Luke Hemmings

Emma's point of view

- Emma, trezeşte-te! Întârzii la şcoală!

Cred că ațipisem aseară gândindu-mă la Luke. Mama mă trezise. După ce a plecat din camera mea, m-am schimbat și am coborât scara, ieșind pe ușă și urmând drumul pe care deja îl cunoșteam de ieri. Ajung la școală și intru în cantină. Fetele deja erau la masă când am ajuns. Mă îndrept spre ele, dar deodată cineva a intrat în mine. Era Luke.

- Îmi pare așa de rău! Nu te-am văzut...mă uitam în telefon. Lasă-mă să te ajut! spuse el, adunându-mi cărțile ce se împrăștiaseră pe podea.

Liz și Sam au venit fugind spre mine.

- Las-o dracului în pace, Hemmings! țipă Sam.

Nu mai văzusem partea asta a ei până acum.

- Hai, pleacă odată! îi sări și Liz în ajutor.

- Dar mi-am cerut scuze. Plus că am și ajutat-o să adune cărțile, spuse Luke, întinzâdu-mi-le.

Apoi plecă.

- Ești bine? mă întreabă Sam.

- Da, răspund eu.

Plecăm spre clasa de mate, oră pe care o avem împreună azi. Liz se îndreaptă spre clasa de literatură. Pe drum, mă gândesc să mă prefac că nu ştiu şi să o întreb pe Sam:

- Cine era cel care a dat peste mine în cantină?

- Era Hemmings, un tâmpit.

Restul drumului nu am scos niciun cuvânt. Ora de mate a trecut, iar apoi a venit ora de Franceză, prima oră la care nu eram colegă cu niciuna dintre prietenele mele. M-am așezat în prima bancă, lângă o fată.

- Bună! Cred că nu te-am mai văzut, îmi spune ea. Sunt Jessica.

- Sunt nouă. Mă numesc Emma, spun eu întinzându-i mâna.

Când mă uit prin clasă, îl văd pe Luke în spate, unde stă de obicei. Colegul lui de bancă era, după cum mi-am dat seama, unul dintre prietenii lui. Realizez că în sfârșit am ocazia să întreb pe cineva de Luke.

- Cu cine stă Luke? o întreb pe Jessica.

- Ăla e Calum, unul din prietenii lui. De ce, ți-a căzut cu tronc?

- Nu, doamne ferește! Încerc doar să înțeleg...ăăă...cum...ăăă...cum sunt cei populari...din școala asta.

- Ok, doar întrebam.

Luke's point of view

- Asta a fost bună, Cal. Nu cred că profa mai vine azi.

- Atunci hai să plecăm, frate.

- Du-te tu! Dacă totuși are chef să vină, nu vreau detenție sâmbătă.

- Ai dreptate. Hei, ai văzut-o pe tipa nouă? mă întreabă brunetul.

- Care?

- Aia peste care ai dat dimineață! Ai văzut că stă cu alea două înțepate.

- Le zici așa doar pentru că Elizabeth aia era să îl înjunghie pe Mike cu furculița.

- Cum zici. Deci ce spui de tipă?

- E ok, presupun. Am auzit că vine din Anglia.

Întrebarea lui Cal m-a pus pe gânduri. Tipa părea drăguță...păcat că am intrat în ea. Cred că acum mă urăște, deși aș fi vrut să aflu câte ceva despre ea. Știu că e din Anglia...pot să aflu cum o cheamă...câte fete din Anglia să fi venit în Sydney?

Ora a trecut fără ca Madame Blanchard să își facă apariția. Dar eu tot la fata cea nouă mă gândeam... Partea proastă e că prietena ei, Samantha, mă urăște din tot sufletul.

Emma's point of view

Ora s-a terminat fără evenimente deosebite.

A urmat pauza de prânz.

- Şi...ce mai faceți? le întreb eu, încercând să scap de tăcerea intensă.

- Mi-am făcut un tatuaj nou, spune Liz, plictisită.

Ştiam că Liz e genul ăla de persoană. Cred că mama m-ar fi omorât de două ori dacă m-aş fi tatuat vreodată.

- Unde te-ai tatuat? o întreabă Sam.

- Pe mână, spune ea arătându-ne tatuajul negru care ilustrează cuvintele "You are beautiful".

Pot spune că ziua a trecut repede, având în vedere faptul că nu au fost evenimente deosebite. Am plecat singură spre casă. Am intrat pe uşă şi am văzut-o pe mama, care făcea curat prin casă.

- Cum ți-a fost ziua, scumpo? mă întreabă ea.

- Nimic deosebit.

- Vezi că vineri vom avea nişte oaspeți la cină. Am invitat o colegă de la serviciul nou, Joy Hood, care va veni cu familia ei. Am înțeles că au un băiat de vârsta ta, la aceeaşi şcoală cu tine.