Pov Dominic
‐Dragă,am ajuns acasă.se aude o voce străină mie,probabil acesta e tatăl lui Cadance.
‐Bun venit,iubire.spune Lex și se duce să îl îmbrățișeze pe acel domn.
‐Bună ziua.zic respectuos,continuând să mânănc.
‐Bună tata,ce faci?întreabă Cadance și îmi fură jumătatea de clătită.
‐Hey,aia era a mea.spun bosumflat.
‐O haide,nu te bosumfla.zice râzând,fapt la care încep să zâmbesc și eu.
‐Dominic,poți să vii oleacă încoace.spune Lex și mă ridic de la masă,sălutându-l respectuos pe tatăl lui Cadance.
~În camera lui Lex și a lui Ryu~
‐De când l‐ai văzut pe Cadance râzând?
‐Păi de ieri,deoarece am fost cu niște prieteni la cursa lui și am intrat în zona V.I.P. iar apoi am stat un pic de vorbă după acea am plecat cu motorul lui și am stat azi noapte la căsuța din copac.
‐Stai așa,deci vrei să îmi spui că te‐a lăsat să îi atingi motorul.
‐Da,nu e ceva normal?
‐El urăște când lumea îi pune mâna pe motor,mai ales dacă acei oameni sunt noi pentru el.
‐Oh,nu știam asta,nici pe dumneavoastră nu vă lasă să vă apropiați?
‐Fără dumneavoastră și nu,nu mă lasă.
‐Și care e faza cu râsul?
‐Nu prea o face,dacă stau să mă gândesc asta e prima dată când îl văd că râde cu adevărat,când e cu tine cred că se simte în largul lui.
‐Mă bucur pentru el,îmi puteți povesti mai multe despre el.
‐Desigur,e student la medicina în anul doi,are permis de motor de la 16 ani,acel motor i‐a fost dăruit de unchiul lui,a avut două relații în care din păcate a fost înșelat și bătut,probabil nu i‐ai văzut spatele și cam astea ar fi lucrurile importante.
‐DOMINIC,MIȘCĂ‐ȚI CURUL AICI.strigă Cadance iar eu mă duc în bucătărie.
‐Acum că ai terminat de vorbit cu papi,ar trebui să mergi și să îți iei mașina de la garaj.
‐A da,am uitat de ea.
‐Cum să uiți de acel Lamborghini negru și frumos?Haide să mergem să îl luăm.
‐Bine,la revedere.spun politicos și plec cu Cadance înapoi la garaj.
Va urma
