Gata

Se aude cum cineva încearcă să deschidă ușa.E închisă.Se aud zdrăngăneli de chei.În sfârșit, ușa se deschide.
Cineva intră cu pași mărunți în încăpere.
-O fi acasă?Doar nu...
Se plimbă foarte analitică prin fiecare colțișor al apartamentului.
-E...gol.Chiar...e gol!Asta înseamnă că....
Intră în camera ei,mai veselă decât a fost în toți acești ani la un loc.Trântește ușa în urmă.Ce bine e să trântești ușa..Bubuitura aceea o calma mai mult decât orice pe lume.
-Alo?Eu sunt.Sunt singură acasă.Da,stai calm,că voi șterge apelul din istoric! Vorbește.Ai rezolvat ceva?Nu...încă?Cum adică "nu...încă"?Dar ai zis că...
Uff,dar crede-mă că știu că ești ocupat,doar că...
Cum??! Încă atât?!Deci iar..Iar...Dar nu mai pot!!Nu mai pot,înțelegi?!Vreau să scap de aici!!Și o voi face!CU sau FĂRĂ ajutorul tău!

Aruncă nervoasă telefonul.E exasperată.Ar plânge,dar nici de asta nu e în stare acum.Respirații sacadate.Din ce în ce mai sacade.
Lacrimile în sfârșit au apărut.Zărește ecranul telefonului.Apel nou.De la EL.
Îl ignoră.Încearcă fără folos să se oprească din plâns.Vede că EL insistă.Se enervează și trântește brusc telefonul.

După care...
(*VEZI CAPITOLUL 1-"GATA!"*)

La Primărie.
-Răspunde,te rog!Hai,răspunde..Răspunde odată!!Hai,răspunde odată!!!(Aruncă și el telefonul.)
-E totul în regulă?Aveți nevoie de ceva?...domnule Smith?
-Ieși!Ieși acum!
-Dar cazul Mayei trebuie...
-Ieși!!!

(Secretara iese înfricoșată din biroul lui.Biroul domnului Smith.)

E ca pe ace.Inima îi bate tare.E nervos la culme.Dar mai ales îngrijorat.Trebuie neapărat să o găsească.Dar...cum?
Monolog:Unde s-ar putea duce?
Doar nu poate ieși din apartamentul acela infect,ar vedea-o!Asta...Dacă ar avea cine să o vadă...

(Își ridică telefonul de pe canapea, îl bagă într-un buzunar al hainei și pleacă foarte grăbit la mașină.)

Între timp,copila coboară în pași mărunți,dar repezi,scările prăfuite ale blocului,uitându-se în toate părțile,să nu cumva să o vadă cineva.Fiindcă,dacă ar vedea-o...
-Aaaaa!!!
Stai...Ce?!De arătania asta țipai eu ca din gură de șarpe?!Ugh!Potaie amărâtă!
Nu te mai da pe lângă mine!Gata, oprește-te! Știi.. Dacă mă uit mai bine,ești chiar... simpatic.
Spune-mi,te-ai pierdut??Bine,mai bine te-aș întreba dacă te-ai regăsit vreodată...
Uff,fir-ar!Haide!(cățelul îi sare în brațe.)Bun băiat...Bun băiat!!
Aoleu,să nu ne prindă!Ai face bine să taci!Haide!