Gata

În sfârșit,familia Smith a trecut peste toate momentele dificile.
Acum proaspeții căsătoriți au familia întreagă;acum sunt patru membri în familie.
Femeia a născut un băiat și o fată,gemeni.
Domnul Smith este,spre mirarea tuturor,mult mai atașat de fetiță,o fetiță atât de frumoasă...
Are ochii albaștri,părul negru și oarecum ondulat...Obrajii rumeni,gura perfectă ce nu se mai oprește din a scoate sunete angelice.
Băiatul,pe de altă parte,avea ochii căprui,iar părul tot negru și puțin ondulat.
Fata pare specială,pare cu totul și cu totul specială,la fel ca cineva pe care domnul Smith căuta de două luni de zile...
De ar fi fost sincer cu sine însuși, și-ar fi dat seama cât de mult înseamnă acel cineva pentru el.

Adele stă în brațele soțului său,pe canapea...E atât de liniște în încăpere încât de afară se poate auzi cum crește iarba.
Din prea multă plictiseală,Domnul Smith pornește televizorul.
Acesta se deschide automat la un canal de știri.

"Ieri,la orele 23:31,cadavrul unei adolescente de vreo 15 ani a fost găsit într-un parc de pe o stradă lăturalnică,apropiată de periferie.Acesta nu a fost ridicat de nimeni,respectiva nu avea nici acte de identitate la ea.
Nu se știe al cui aparține și nici cum s-a întâmplat totul.Conform indiciilor găsite de specialiștii în criminalistică,se presupune totuși că ar fi fost strangulată,după care târâtă  într-o parte mai puțin populată a parcului și apoi înjunghiată și tăiată cu cuțitul în jurul gâtului.
Arma crimei a fost găsită la 900 metri depărtare de cadavru, atârnată într-un copac.
Făptașul nu a fost găsit încă,se continuă cercetările.
Dacă cunoașteți orice fel de detalii sau presupuneți cui aparține cadavrul, vă rog contactați autoritățile la numărul..."(Televizorul este închis brusc.)
D.S.:-Phoebe!Nu...Doamne,nu!Nu poate fi ea..
În parc...Parcul ei...
Nu!!!
(Își ia repede haina din cuier și pleacă val-vârtej, trântind ușa atât de tare în urma lui,încât copiii sunt treziți.)

Urcă în mașină și pornește spre Poliție.Acolo dă de Parker.
Intră în clădire.
-Ia te uită....Pe cine avem noi aici...Ce necazuri te-au mai adus pe la noi,de data asta?
Ah,gata.Nu-mi spune.Știu.
Ai aflat de cadavrul găsit azi-noapte în parc de colegii mei și îți e teamă să nu care cumva să fie iubițica ta.
D.S.:-Cum îndrăznești să o calomniezi în halul ăsta,Parker?!
P:-Hmm..Urât din partea mea, așa-i?Poate că ai dreptate.
Politicos e să vorbești mereu frumos despre cei morți...

Nici nu apucă bine să își termine fraza,că Smith îi și trântește un pumn în maxilar.
Nervii lui Smith au atins cote maxime.
"Iubițica"..."morții"...Cuvinte de intolerant pentru el.
Era căsătorit,sunt 15 ani diferență între el și Phoebe,iar ea nu e nicidecum moartă!!

Parker cheamă deîndată paza.Acesta depune plângere împotriva lui pentru vătămare corporală.
Smith trebuia să gândească mult mai bine totul.
A vătămat persoana nepotrivită,la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit.
Dacă nu făcea asta,acum ar fi fost liber să o caute pe protejata sa,pe Phoebe,în loc să stea închis într-o celulă îngustă,cu încă șase indivizi pe care îi pășteau ani grei de pușcărie,pentru infracțiunile comise.
Chiar și o noapte în pușcărie e periculoasă și își pune enorm amprenta asupra ta.

"Sincer nu știu ce să fac,ce să mai zic,unde să mă mai duc..
Sincer nu știu nici măcar dacă să mai fac ceva,dacă să mai zic ceva,dacă să mă mai duc undeva...
Sincer,sinceritatea asta cu care abordez totul în viață începe să mă omoare.Să mă omoare încetul cu încetul,aproape pe nesimțite.
Mă întreb dacă eu sunt de vină pentru tot.
E vina mea că m-am născut?
Că ai mei nu mai sunt?Că nu i-am cunoscut niciodată?
Că am îndepărtat pe toți din jurul meu?
Că nu știu când și dacă să fiu eu?
Sincer,nu știu.Nu știu nimic.
Tot ce își poate da seama oricine e că pe lumea asta atât de populată și totodată pustie,propria-mi umbră și Dog sunt singurii care îmi țin de urât.",scrisese Phoebe pe o mică bucată de hârtie,ce acum stătea în bătaia vântului,la mira cerului,a destinului....