Triangle

Când cei doi coborâră, rămaseră surprinși la vederea sufrageriei aproape goale. Apoi priviră prin ușa deschisă spre curtea din spate, unde oamenii erau grămădiți, speriați și șocați.

Ben și Violet schimbară o privire curioasă, și ieșiră afară ca să vadă ce se întâmplă. Plânsul unei fete se făcu auzit odată ce pășiră afară. Își făcură loc în mulțime, și șatena rămase încremenită.

Pe iarba colorată în sânge stacojiu se află Louis, înjunghiat în piept, mort, cu un trandafir alb înfipt în tors. Violet deschise gura șocată, apoi și-o acoperi cu mâna, pentru a nu scoate vreun sunet.

Lângă băiatul mort se află blonda cu care intraseră într-o cameră câteva ore în urmă, prietena Jessicăi, Anne. Ochii ei căprui erau plini de lacrimi și continua să suspine.

De aceasta se apropie o altă blondă, o colegă de clasă. Îi strânse mâinile pentru a o consola, privind-o cu blândețe și totuși, speriată.

—Anne, ce s-a întâmplat? Ai văzut ceva? Întrebă fata pe un ton încet, dar cei din jur puteau totuși s-o audă.

—E-eram în cameră. Lou a ieșit, dar nu s-a mai întors. Așa că am ieșit să-l caut, și așa l-am găsit! Suspină fata, ștergându-și lacrimile cu mâinicile hanoracului.

Violet ar fi putut spune că se prefăcea, însă avea și ea o inimă, și deși baiatul fusese un nemernic, o pedeapsă de genul nu era nevoie.

Ben își înfășură brațele în jurul fetei minion, încercând s-o oprească din a tremura. Când șatena își ridică privirea spre el, rămase surprinsă să-l vadă atât de calm, de parcă nimic nu se întâmplase.

•274 cuvinte•