Triangle

Zoe se întorcea în acea dimineață de la terapistul pe care îl vizita deja de ceva vreme. Își luă medicamentele pentru schizofrenie, deja fiind ca pentru ea ceva foarte normal. Și se simțea normală, uneori credea ca prietena ei e mai instabilă ca ea.

Lupta cu boala ei, își lua medicamentele, și se simțea bine. Uneori mai auzea voci, sau avea tendința să nu se miște pe perioade lungi, era uneori paranoică, dar în fact, oare era cineva complet stabil psihic? Ea credea ca nu, era imposibil.

Deschise ușa grea și mare de la intrare și pași înăuntru. Era liniște, și desigur, pustiu. Părinții ei adoptivi munceau din greu, dar ea se bucura că măcar avea un loc confortabil unde să stea, iar compania prietenilor ei era de ajuns.

Urcă la etaj și intră în camera ei. Pe pat o aștepta un frumos trandafir alb, cu spini, dar cu frunzele tăiate. Zoe începu să se agite și pulsul să-i crească. Se întrebă dacă va mai muri cineva. Și ce o speria mai rău era că ar putea fi cineva drag ei.

Gândurile i se întrerupse când soneria telefonului sparse liniștea de mormânt. Îl scoase din buzunar și privi la ecran. Ben și Wes o sunau, în același timp. Ar fi vrut să-i răspundă și lui Ben, dar faptul că prietenul ei vechi apăru așa ca prin magie o tulbură mai rău, așa că îi răspunse lui, și-l ignoră pe blond.

Băiatul o chemă afară, pentru că avu ceva să-i spună. Bruneta acceptă. Se gândi că ar avea mai multe lucruri să-i spună, de vreme ce nu s-au văzut atât de mult timp.

—Zoe! Îi făcu șatenul cu mâna, zâmbind slab. Bruneta îi întoarse gestul, apropiindu-se de băiat.

—Ce voiai să-mi spui? Cred că sunt mai multe lucruri, nu crezi? Nu ne-am văzut muuult timp. Surâse Z, privindu-l, făcând câțiva pași, umăr la umăr cu Wes.

—O să fiu direct, Zo. Spuse băiatul, și o prinse pe Zoe de umeri, oprindu-se în loc. Ochii săi verzi-cenușii o priviră lung, înainte să-i mărturisească. Zoe, te plac...eu, te plac mult.

•363 cuvinte•