?n acea zi s-a ?ncercat totul pentru a salva femeile ?i copiii, au fost trimi?i ?n spa?iu, sper?ndu-se astfel c? omenirea nu va pieri ?i c? vor reu?i s? repopuleze alt? planet?. ?ns?, un defect al rezervorului de oxigen i-a ucis pe to?i cei ce se af...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu 13 ani în urmă
Bătăile în ușă deveneau din ce în ce mai puternice, fiind însoțite de strigăte puternice. Mi-era tare frică. Strângeam din ce în ce mai tare pătura în brațe și clipeam des ca să nu plâng.
Ușa camerei mele se lovi de perete, iar tati intră, se grăbi să mă ia în brațe. Îmi plăcea când mă lua în brațe, mă făcea să mă simt în siguranță.
- Sienna, trebuie să mă asculți.
Vocea lui era mai serioasă ca atunci când am spart vaza cu flori din hol. A fost vaza lui mami, dar ea a plecat cu mult, mult timp în urmă.
- Tati, cine e la ușă? Mi-e frică.
- Sunt niște oameni răi care nu trebuie să te găsească.
Deodată mă împinse în dulapul în care își ținea costumele albe și lungi.
- Orice ar fi, să nu ieși de aici și să nu faci niciun zgomot, ai înțeles?
Am dat din cap.
- Orice ai auzi, să nu ieși din dulap.
O bubuitură puternica se auzi la intrare, urmata de sunete de pași și pocnituri.
- Stai aici.
Tati închise ușa dulapului. Zgomotele erau din ce în ce mai puternice, apoi, brusc, se făcu liniște.
- Doctor Edmund Meyer, sunteți arestat din ordinul Marii Uniuni. Verificați casa.
- Nu cred că e nevoie să...
- Liniște!
Zgomote de pași se auziră peste tot, urmate de pocnituri și zgomote de sticlă spartă. Cineva apucă mânerul ușii dulapului. Mi-e frică.
- Dulapul ăsta e încuiat!
- Sparge-l.
Cu o lovitură, ușa din lemn s-a spart, iar eu nu mi-am putut reține țipătul.
În fața mea era un bărbat înalt, îmbracat în gri. Fața lui nu părea deloc prietenoasă. La rândul lui, a rămas surprins să mă vadă.
- Ce... Generale! Trebuie să vedeți asta!
Într-o clipă lângă bărbatul în gri apăru alt bărbat, mai mare și mai fioros. Avea părul lung și o zgârietură mare pe partea dreapta a feței. Se uita la mine uimit, apoi zâmbi. Nu era un zâmbet prietenos.
- Du-o la comandantul Walker. Va ști ce să facă cu ea.
- Da, să trăiți!
Am țipat când bruta m-a apucat și m-a tras afară din ascunzișul meu. Apoi am simțit o înțepătură în antebraț. Mă zbătem în brațele lui, însă mă simțeam din ce în ce mai obosită. Apoi totul se cufundă în întuneric.
