抖阴社区

8

97 12 0
                                        


Sienna

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Sienna

Stăteam pitită în dulapul plin cu halate curate, așteptând. Se auzeau strigătele puternice ale soldaților, amestecându-se cu zgomotele de pași și alte sunete greu de identificat. Mi-am acoperit urechile cu mâinile. Tremuram din cauza fricii.

În momentul în care ușa dulapului s-a izbit de perete, am scăpat un țipăt. În fața mea au apărut doi bărbați. M-am prins cu mâinile de marginile dulapului, nu voiam să mă ia. Am țipat cât m-au ținut plămânii.

- Sienna!

Mi-am simțit palma strânsă. Brusc, ochii mi s-au deschis. A fost doar un vis... un coșmar.

- Ești bine?

Evander era cel ce mă strângea de mână, părea îngrijorat.

- Sienna?

- Sunt bine. A fost doar un coșmar.

Vocea mea nu suna prea convingătoare. Evander a scos o batistă și a început să îmi șteargă obrajii cu mișcări neașteptat de delicate. Nici nu remarcasem că am plâns în somn.

- Mă întorc imediat. Îți voi aduce un pahar cu apă.

Abia după ce Evander părăsi încăperea am remarcat că el nu era singurul martor la strigătele mele. Un alt bărbat stătea degajat pe unul dintre scaune.L-am recunoscut după părul blond legat la spate. Doar câteva bucle îi cădeau pe frunte. Își făcuse de lucru cu un cuțit și o bucată de lemn. Nu îmi dădeam seama dacă sculptează ceva sau crestează lemnul la întâmplare.

- Cât ai de gând să te mai holbezi ?

Părea amuzat, sau cel puțin asta a reieșit din tonul pe care îl folosea.

- Poftim?

- Nu ai mai văzut pe cineva sculptând? Te-aș lăsa să încerci, dar dacă îți vei tăia vreun deget, Kade mă va omorî cu o singură privire.

Deodată a lăsat lemnul și cuțitul pe masă și și-a ridicat pentru prima oară privirea.

- Mai ai de lucru la capitolul „evadări". Data viitoare încearcă să te uiți pe unde alergi.

- Daven! aproape i-am scuipat numele.

- Văd că încă îmi porți pică. Eu te-am salvat. Ar trebui să-mi mulțumești, să știi.

Din tonul lui îmi dădeam seama că era amuzat de situație. 

- Mi-ai salvat viața după ce era să mi-o curmi. Dacă nu apăreai tu, cu siguranță aș fi evitat prăpastia.

- Și unde anume voiai să fugi?

Trebuie să recunosc că la asta nu mă gândisem.

- Oamenii comandantului Walker te-ar fi găsit. Nu cred că îți dorești să te întorci în celulă.

Chiar atunci când mă pregăteam să îi dau un răspuns, a intrat Evander, ducând o tavă. S-a așezat pe scaunul de lângă pat și a pus tava lângă mine.

- Mănâncă. Trebuie să-ți recapeți forțele cât mai repede.

Evander a rămas cu privirea ațintită spre tavă. Se gândea profund la ceva. Daven continua să cresteze lemnul care devenise destul de subțire. Picioarele lui erau acoperite de așchii, însă nu părea să observe.

Ușa s-a deschis, scoțându-l pe Evander din starea lui. Erau doi paznici.

- Comandantul Kade dorește să vorbească cu voi.

Evander se uită la ei, apoi la mine.

- Mă întorc cât pot de repede.

- Comandantul Kade dorește să vorbească cu toți trei.

Abia atunci Daven se opri din cioplit.

- Desigur, vom veni imediat ce Sienna termină de mâncat.

Unul din soldați a dat din cap în semn de aprobare, apoi cei doi au plecat, închizând ușa în urma lor.

- Ce credeți că vrea Comandantul Kade? am întrebat.

- Probabil vrea să vadă dacă te simți mai bine, a răspuns Evander.

- Și de ce nu te întreabă pe tine despre starea mea?

- Ești mult prea bănuitoare, Sienna, spuse Daven.

- Comandantul Kade pur și simplu vrea să fie politicos și să se intereseze personal de sănătatea ta, invitându-te la un ceai. Ce e rău în asta?

-Ceai?

- Da, ceai. E o băutură, nu chiar pe placul meu, dar din nu știu ce motiv Comandantului Kade îi place. Ai arăta lipsă de respect dacă nu te-ai duce.

Am aprobat, în cele din urmă.

Kade

- Intră, am răspuns la auzul unei bătăi scurte în ușă.

Frații Walker intrară, urmați de fata pe care o aduse Evander, Sienna. Era destul de palidă. Părul blond îi trecea cu mult de umeri, iar ochii ei erau aproape lipsiți de viață.

- Luați loc.

Sienna se așeză pe una dintre canapele,iar frații Walker pe fotoliu. Ceaiul se răcise deja. Am pus deoparte cipul pentru panoul de comandă la care lucram și m-am alăturat lor.

Era momentul să aflu ce se este de fapt în mintea fetei.

Ultima fat?//?N CURS DE EDITARE//Unde pove?tirile tr?iesc. Descoper? acum