The Return

SERENITY

        NOAPTEA A FOST chinuitoare.Nu am reușită sa dorm mai deloc.Nu știu dacă din cauza durerilor,fiindcă efectul pastilei s-a dus după câteva ore,sau din cauza lui Desmond.Cred ca puțin din amandoua.
        Ma ridic cu greu din pat și,ma îndrept spre geamuri.Trag draperiile lăsând lumina sa pătrundă in camera.Deschid ușile transparente și ies pe balcon.Aerul rece și proaspăt al dimineții ma lovește in fata,și reuseste sa-mi readucă simțurile la viața.Nu mi-am luat halatul pe mine și simt cum începe sa mi se facă frig,dar nu-mi pasa.
        Stau ceva timp și privesc in depărtare.Ma gandesc ca undeva,poate ca familia mea ma caută și își face griji pentru mine.Gandul asta,îmi da speranțe.La fel cum gândul ca poate nu am pe nimeni care sa ma caute,mi le frange.Incerc sa-mi indepartez asta din minte,și ma concentrez la ce am de gând sa fac astăzi.
        Poate ca am zis ca nu-mi pasa ca mi-e frig,dar nici nu vreau sa răcesc,așa ca intru inapoi.
        Ma duc in baie,unde fac un dus fierbinte,sa-mi iasa frigul din oase,iar apoi ma spăl pe dinti.Scotocesc prin dulap sa imi aleg niște haine,și observa ca nu am prea multe opțiuni.Reușesc sa găsesc ceva pana la urma.Camasa alba cu dungi verzi,arată destul de dragut cu blugii albaștri la care am asortat-o.
Imi prind parul intr-un coc lejer,și ma încalț cu o pereche alba de adidași,care surprinzător,sunt fix mărimea mea.
        Ma trezesc in fata ușii,încercand sa-mi fac curaj sa pun mâna pe clanța.
Linisteste-te Serenity,nu ai de ce sa-ti faci griji!
Îmi tot spun asta,însă nu prea reușesc sa ma liniștesc,având in vedere cele întâmplate azi-noapte.
Cred ca mai trec încă cinci minute,in care stau și privesc usa.Fix când ma decisesem sa ies,se aude o bataie in usa însoțită de o voce:
-Serenity? striga Alaric.
-Da?
         -Pot sa intru?
         -Nu e nevoie,ies acum,spun și ma grăbesc sa deschid usa.
        Când ii întâlnesc privirea,îmi dau seama ca ma studiază atent din cap pana in picioare.
        -Neata! imi zice zâmbind.
        -Neata! il salut inapoi.
        -Cum te mai simți?Te-a ajutat pastila sa dormi? ma întreabă el.
        -Cum nu se putea mai bine,încerc sa ocolesc adevarul,dar fara sa mint.
        Ce?Nu pot sa-i zic:Vai,dar am dormit minunat!Sa fii sigur ca Desmond s-a asigurat sa fie așa!
        Sunt sigura ca nu ar ieși prea bine dacă ar auzi varianta asta.
        -Ti-ai dat bandajele jos,spune Alaric și îmi atinge fruntea cu degetele.
        Nici nu am observat ca nu le mai am.
        -Cred ca mi-au căzut la dus,spun eu.
        -As putea sa-ti pun altele.Dar cred ca nu mai este nevoie,se încruntă usor,din câte observ rănile ti se vindeca foarte repede,spune gânditor.
Am și uitat faptul ca am fost rănită.Nu a rămas nimic,nici măcar un semn care sa indice faptul ca am fost implicată intr-un accident,in orice caz,nu unul vizibil.
E foarte ciudat.
         -Și eu zic la fel.Plus ca nu are rost,le-as pierde și pe acelea imediat,spun râzând.
        Lui Alaric i se întipărește un zâmbet pe fata.
        -Ti-e foame? ma întreabă el.
        Nu îmi era pana sa întrebe.
         -Da,îmi e puțin.
Puțin mai mult.
Nu tin minte sa fi mancat ceva ieri.Si având amnezie,nu sunt sigura de cât timp nu am mai pus ceva pe limba.
         -Dacă ești gata o sa mergem la mall unde vei mânca ceva și,după facem cumparaturi.
         -Minunat!Sunt gata,spun eu entuziasmata și ies,închizând usa in urma mea.

                          ***

        Drumul nu a durat foarte mult,însă a fost cam chinuitor,având in vedere ca nu l-am zărit deloc pe Desmond.Ma asteptam sa sara dintr-un colt întunecat in orice moment,exact ca in filmele de groaza,și sa ma disece.
        Coboram din mașina-un SUV negru-și ne îndreptam spre clădirea uriașă din fata noastră.Intram in mall-eu,Alaric,Selen,Coralyin și Esmera,fiindcă ceilalți nu au vrut sa vina.Băieții au spus ca nu sunt adepții cumpărăturilor.
        Cred ca am nevoie de un set nou de plămâni,mi se taie instant respirația când vad toate,dar toate magazinele astea.
        O Doamne! 
Sunt.Mega.Entuziasmata!
Sper doar sa fie nelimitat cardul lui Alaric.
Glumesc!O sa încerc sa nu ii consum chiar toți banii...
Cora ma apuca de brat și,îmi dau seama ca și ea se gândește la ce ma gandesc eu.I se citește in ochi.Insa cumpărăturile mai pot aștepta.Am o foame de lup,trebuie sa mananc ceva mai intai de toate.
Ne așezăm la o masa in timp ce Alaric se duce sa comande.Am ales sa mananc niște pui picant cu cartofi prăjiți și,la desert un cheescake cu fructe de pădure.
        Fix când sa iau prima îmbucătură,îmi dau seama ca toți se holbează la mine.Ei nu și-au comandat nimic.Ma simt ciudat sa mananc singura și ei sa ma privească...Deja simt cum imi piere pofta de mâncare.
         -Voi nu v-ați luat nimic? vorbesc mai tare ca sa ma aud peste larma din mall.
Se uita unii la alții,de parca nu se așteptau la întrebarea asta.
         -Noi avem o dieta mai specială...,incearca sa ma lămureasca Esmera.
         -Sunteți vegani? intreb arcuindu-mi o sprânceană.
         -Se poate spune și așa,îmi raspunde Alaric.
         -Okay...
        Bizar.
Imi opresc impulsul de a le spune ca au și mâncare vegana in meniuri.Decid sa nu mai adaug nimic,si încerc sa ma concentrez asupra farfuriei mele.Insa e cam greu când patru perechi de ochi își fixează atenția asupra mea.Abia ma abțin sa nu le spun sa meargă la o plimbare,ceva,numai sa nu se mai holbeze la mine.Simt ca mancarea îmi aluneca atât de greu pe gât,de parca intra cu spini.
        După ce termin și ultima bucata de cheescake-care apropo a fost demențiala-,trecem in sfârșit la treburi serioase.
        Ajungem intr-un magazin dragut,și cam scump sincer.Imi aleg niște rochii,blugi,tricouri și tot ce îmi place și ma duc sa le probez.
        Ultima rochie pe care o probez este superba.Este alba și arată minunat in contrast cu pielea mea.Umerii ei lasati imi pun in valoare tatuajul de pe spate.Lungimea este una medie,iar rochia este stramta pe talie,iar corpul meu având forma de clepsidra,arată demențial.Am asortat și niste sandale cu bareta pe glezna la ea.
        Nu zăresc pe nimeni in jurul meu,ceilalți se pare ca s-au pierdut printre rafturi.Profit de asta,și fac câteva piruete in oglinda din afara cabinei de proba.Ma mai rotesc o data și când ma opresc in dreptul oglinzii.I-i zaresc reflexia și mi se taie respirația.