The Return

SERENITY

MA ÎNTORC SA PRIVESC in spate și nu îl vad.
        Oare îmi joaca imaginația feste?
Pentru o fracțiune de secunda,am avut impresia ca l-am zărit pe Desmond-mai bine zis reflexia lui-,in oglinda.Statea in spatele meu și ma privea.Avea o sclipire ciudata in ochi,iar o intrebare parca i se întipărea pe chip.
        Sigur încep sa o iau razna.
Intru in cabina,ma schimb de rochie și ma duc sa-i caut pe ceilalți.Le găsesc pe fete destul de repede.Selen ma întreabă ceva,însă eu încă sunt cu gândul la ce s-a întâmplat mai devreme și nu o aud.Imi pune mâna pe umar și,fierbințeala palmei ei ma face sa tresar.
         -Serenity ești ok? ma priveste îngrijorată.
        Încerc sa ma adun.Nu știu ce le-as putea spune.
        ,,Hei,știți,Desmond ma hărțuiește."Asta in niciun caz.Nici nu știu dacă m-ar crede măcar.
        -Sunt bine,ocolesc eu adevarul.
        -Nu prea pari,îmi spune și ma priveste cu ochii mijiți.
        Nu ma așteptam sa ma creadă.Chiar nu ma pricep sa mint,se pare.Ori asta,ori am uitat cum se minte.
        -Cred ca am obosit puțin,îmi duc mana la frunte.Nu-i nimic serios.Sunt bine! incerc ceva mai convingător de data asta.
        Pare sa funcționeze.
        -Vrei sa mergem acasă? ma întreabă ea.
        -Nu.E in regula.Imi plac cumpărăturile.
        -Speram sa spui asta,zice zâmbind.Si eu ador sa fac cumparaturi.Adica,pe bune acum,ce femeie nu adora shopping-ul?
-Cred ca mai sunt femei cărora sa nu le placa.
        -Da,dar noi nu facem parte din acea categorie.Vino! spune și ma trage entuziasmata după ea spre casa de marcat.
Cred ca au mai urmat încă 10 magazine pe puțin.Noroc ca dulapul meu chiar e uriaș.

***

Sunt într-un magazin-ultimul sper-,și probez încă o rochie.Gandul îmi zboară imediat la Desmond.Inca sunt intr-o dilema,nu știu dacă acela chiar a fost el sau a fost închipuirea imaginației mele,ceea ce ar fi foarte grav pentru ca părea foarte real.
Rochia aste e de un roz prafos superb și,are o lungime maxi.Corsetul sta frumos ajustat pe talia mea lăsând la iveală un decolteu decent,iar mânecile bufante și lungi ii conferă un aspect regal.Tulul are o despicatura intr-o parte si,mici pietricele incorporate pe el,care il fac sa strălucească.Am ales si niște sandale cu toc și bareta subțire pe glezna,in aceeași nuanță.E demențială combinatia.Esmera este cea care m-a pus sa probez rochia și ii sunt recunoscătoare.
Ies din cabina,fiindcă Esmera a spus ca vrea,și citez:Sa vad cum arată rochia asta pe o prințesa.
        Este o dulceața de femeie.Chiar m-am atasat de ea in timpul asta scurt.
        Când ies,toți ma privesc din cap pana in picioare.Incep sa ma aplaude,iar eu ma las dusa de val și fac o pirueta,iar apoi ma opresc in fata lor făcând o reverența,exact ca o adevarata prințesa.
Arat exact ca o prințesa,dar nu sunt una.Mi-as dori sa fiu,pana la urma cred ca orice fata a visat la asta măcar o data in viața ei.
         -O adevarata printesa! exclama Esmera.
        Inima mi se umple de caldura când ii aud vocea.Un zâmbet îmi răsare pe fata,in timp ce îmi simt obrajii roșind.
        -Ești superba!Luam rochia asta,ca vrei ca nu vrei! intervine Cora venind lângă mine și atingând materialul rochiei.
        -Va mulțumesc!Chiar ador rochia asta,spun eu și ma învârt din nou.
        -Și chiar îți vine bine!Zici ca a fost croita pentru tine,adauga Selen.
        Alaric sta și ma priveste.Nu pot sa descifrez nimic din expresia fetei lui.Astept sa zică și el ceva,însă parca a rămas mut.
        Oare nu ii place?
        Ne mutam toate atenția asupra lui și asteptam.
        -Arati minunat!Nu mi-o lua in nume de rău ca nu am zis nimic pana acum.Cred ca m-ai lăsat fără cuvinte,spune el râzând.
        Radem și noi cu el.Sinceritatea lui m-a uimit.A fost mai sincer decât trebuia.Chiar ii place cum arat,se pare.Sper doar ca ce a spus sa nu o deranjeze pe Esmera.
Aerul începe sa se îngreuneze.Încerc sa schimb subiectul,așa ca ma îndrept spre un raft de unde aleg trei rochii-una neagra,una albastra și una roșie.Ma îndrept cu ele pe brat spre fete.Toate ma privesc întrebătoare,dar parca bănuind la ce ma gandesc.
        Ii dau rochia roșie lui Selen,pe cea albastra Corei și cea neagra Esmerei.Le împing pe fiecare spre câte o cabina,înainte sa protesteze.In timp ce ele se schimba,eu încerc sa-mi fac de lucru printre rafturi.Fix când am vrut sa ma îndrept spre raftul cu pantofi,îl zăresc pe Alaric venind din partea opusa.E prea târziu sa ma întorc și sa o iau la fuga.In urechi îmi răsuna doar cuvintele lui:
        ,,Arati minunat!...Cred ca m-ai lăsat fără cuvinte."
        Pe bune acum,cine spune asta altei fete,de fata cu propria soție?
Se opreste in dreptul meu și,simt cum ma trece un fior.Si nu e din cauza frigului.E chiar cald aici.
-Ai gusturi bune,îmi zice el.
Îmi ia ceva timp sa-mi dau seama ca Alaric se referă la rochii.
-Cred ca da,clipesc des.Adica nu știu dacă le vor plăcea rochiile,spun nesigura,lăsându-mi greutatea de pe un picior pe altul.
-Nu putem afla decât intr-un singur mod,zice și îmi face semn in spatele meu,unde se pare ca fetele au ieșit din cabine.
Arată superb rochiile pe ele.Pana la urma chiar am gusturi bune.
Eu și Alaric,care pare vrăjit,ne îndreptam spre ele.El o apuca pe Esmera de talie și ii șoptește ceva la ureche ce o face sa chicoteasca.Nu am ce zice,rochia ii vine ca turnată.Nu ma mira faptul ca Alaric nu-și poate lua ochii și mâinile de pe ea.
-Ai gusturi foarte bune Seren! spune Cora.
-Mulțumesc! spun eu și simt cum incep din nou sa ma înroșesc.
Ii zâmbesc și adaug:
-Eu ma duc sa ma schimb.Daca sunteți de acord o sa le luam pe toate.
-Îți dai seama ca le luam! ma cearta intr-un mod jucăuș Selen.Aratam beton in ele,rade.
-Așa e,confirma Cora râzând.
Intru in cabina si încep sa ma schimb.