Don't Blame Me

"I belong to no one. No man, no system, no city. I am all mine. Everything interests me...
but nothing ever holds me."

Începutul lunii februarie ne-a întâmpinat cu o vreme mult prea călduroasă pentru anotimpul respectiv. Mă îndreptam către antrenamentul pentru handbal îmbrăcată doar cu o pereche de colanți sport și o bluză albă acoperită de o vestă. Încălzirea globală își făcea simțită prezența.

Darcy a ales la rândul ei să nu mai îmbrace haine groase și chiar le-a depozitat deja în bagaje, ducându-le la casa familiei ei pentru a nu ocupa spațiu în van în camera noastră de cămin. În plus, îmi era dor să o revăd în hainele ei strâmte și sexy, care o făceau să pară o zeiță venerată de toți băieții care își întorceau capetele după ea în vreme ce defila pe aleile campusului către baza sportivă. Însă bruneta avea ochi doar pentru Nicholas. Relația dintre cei doi a continuat pe căi favorabile și în prezent formau un cuplu. Nu mă miră. Nicholas reprezintă iubitul perfect. Nu era un băiat gelos și Darcy avea în continuare permisiune să facă ce își dorește, să meargă unde dorește. Nu era condiționată de această relație.

Eram atât de fericită pentru ei. Nicholas era o bombă de ciocolată care îți aducea saliva pe buze. Cu o structură înaltă, piele închisă la culoare, bine format și cu o carieră de succes în viitor. El frecventa renumita University Of North Carolina Greensboro, urmând o facultate de drept și își lua foarte în serios studiile.

Era clar atras de Darcy. Ochii lui scânteiau ori de câte ori bruneta intra în raza lui vizuală și o aprecia, o respecta și o făcea să se simtă specială. Toate acestea fiind făcute în detrimentul modului în care s-au întâlnit. Anume seara în care el, Oliver și Damon ne-au fugărit cu macete pe holurile întunecate ale criptei, cu poftă de a ne face rău.

Nu a fost o treabă ușoară să o conving pe Darcy să renunțe la acel nenorocit de club de lectură pentru activitatea extracuriculară. A trebuit să stau pe capul ei zi și noapte până când în final a fost de acord să ne înscriem împreună acolo. Ea nu era un fan al sportului, dar o făcea pentru mine.

Și mă întrebam de ce simțeam nevoia să îi fac pe plac decanului Dalton pentru a mă ajuta să trec cu brio examenul de la inginerie. Mi-am spus de multe ori că am de gând să plec de aici de îndată ce școala va lua sfârșit. Însă în continuare îmi pasă de situația notelor și de tot ceea ce se întâmplă aici. Și asta mă face să cred că, în subconștient, știu că voi rămâne în North Carolina. Însă nu am identificat cu exactitate motivul.

Handbalul pe de altă parte îmi aducea amintiri urate din copilăria mea și cred că sunt singura persoană care cataloghează amintirile frumoase fiind de fapt urâte. Îmi amintesc toate plimbările la magazine pentru cumpărături de haine sport și visele mele de a deveni o campioană în handbal. Aceste amintiri mă încercau și încercam pe cât posibil să le reprim.

Pentru că începeam să fiu sufocată de ele.

Exista o singură problemă, și era una cât se poate de serioasă. În timpul unui transport în care David trimisese cantități enorme de substanțe ilicite în Statele Unite, locația navei care le transporta a fost compromisă și atât federalii cât și poliția navală și de frontieră a dat buzna peste navă, confiscând produsele și arestând echipajul. David este destul de isteț încât să lucreze cu oameni care de fapt nu îl cunosc și nu îi știu numele, trimițând alți oameni în numele lui. Astfel că echipajul naval nu știa numele inculpatului. Însă au fost de acord să spună tot ce știau pentru a-și reduce perioada de timp în care vor fi închiși.

Vor ajunge în închisoare oricum, pentru că la bordul navei au fost găsite peste patru sute de kilograme de cocaină și multe alte cantități de diferite droguri. Toate fiind depozitate în butoaie pentru pești.