?S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

×

"Jungkook? Ce faci tu aici?"

"E o petrecere organizată de un asociat al hotelului, trebuie să fiu aici, toată familia mea e." a spus el, în timp ce se uita la nasul ei.

"Mă duc să aduc șervețe-"

"E în regulă." l-a oprit Sung, prinzându-l de încheietură.

Jungkook o privea fără să zică nimic. De data aceasta nu mai avea acea expresie dură pe față, o privea cu calm.

"Eu ar trebui să te întreb pe tine ce faci aici." a spart el liniștea.

"M-a chemat Minjin cu ea și am acceptat deoarece nu voiam să rămân singură acasă."

"Dar Minho e acasă, nu erai singură." a spus el, iar Sung a înghițit în sec fără să zică nimic. Și-a luat privirea de pe el, privind tavanul.

Jungkook și-a deschis gura ca să zică ceva, dar nu a ieșit nimic. Știa că ceva se întâmplă, ceva ce pe ea o deranjează, își putea da seama, dar prefera să tacă, încă nu știa destule așa că probabil doar ar complica lucrurile.

"Cred că sângerarea s-a oprit, poți să pleci acum." a spus Sung, în timp ce se așeza în fund.

"Tu rămăi aici?"

"Da... mă cam simt în plus." a zis ea scărpinându-se în cap și lăsându-și privirea în jos.

Jungkook s-a ridicat și s-a pus în fața ei, întinzându-i mâna.

"Haide să mergem, nu te las singură." a zis el în timp Sung își ridica privirea asupra mâinii lui încă ridicate. A început să roșească fără să vrea.

"Deci să înțeleg că acum suntem prieteni?" a întrebat ea, un zâmbet mic apărând pe fața ei.

"O să mă mai gândesc." a răspuns el, făcând-o pe fată să râdă.

Aceasta l-a apucat de mână și au ieșit împreună pe ușă, întorcându-se la petrecere.

Cei de acolo se jucau ceva joc ce implica alcoolul. Sung l-a urmat pe Jungkook, care s-a alătura restul oamenilor. Stătea timidă lângă el, privind în pământ în timp ce acesta vorbea cu niște băieți. Jungkook i-a observat ezitarea așa că a apucat de braț și a tras-o în fața lui, prezentând-o prietenilor lui. Sung a început ușor să iasă din acea stare și să se distreze. A început să bea, în timp ce Jungkook se abținea, deoarece el conducea, câteva persoane alăturându-se lui Sung, care râdea fără oprire din cauza alcoolului ce-i curgea prin vene.

Se făcuse târziu, iar ea nu se mai putea ține pe picioare. Băuse atât de mult că totul se învârtea în jurul ei. A reușit să ajungă într-un loc mai retras și să se pună pe canapea, închizând ochii.

"Sung, haide să mergem." s-a apropiat Jungkook de ea și i-a zis.

"Să mergem? Dar încă e devreme." a spus ea, smiorcâindu-se ca un copil mic.

"Uită-te în ce hal ai ajuns, ridică-te că plecăm." i-a ordonat el, încruntându-se ușor.

"Roagă-mă." a spus ea, zâmbindu-i cu aroganță.

Jungkook și-a dat ochii peste cap și a oftat.

"Te rog să te ridici ca să plecăm." a spus el.

"Hm... nu!" a spus ea și a început să râdă, enervându-l pe băiatul care a avut grijă de ea toată seara.

Sung s-a lăsat pe o parte, adormind cu fața în canapea. Jungkook a încercat să o trezească, dar aceasta era prea obosită. Obrajii lui au început să se facă roșii doar gândindu-se că trebuie să o ia în brațe. Până la urmă a făcut-o, asigurându-se că o ține bine. A dus-o la mașină, acolo unde a pus-o pe bancheta din spate. A pornit la drum, iar după câteva minute a ajuns în fața casei lui Minjin, care încă era la petrecere.

Sung și-a deschis ochii ușor, ieșind din mașina lui și mulțumindu-i la final pentru drum. Fata a intrat în casă, în timp ce Jungkook a mai așteptat puțin afară, în mașină.

Când a deschis ușa, a fost întâmpinată de Minho care stătea pe canapea. La vederea lui, ea a înțepenit.

"Sung, ești bine?" a întrebat el și s-a apropiat de ea ca să o ajute să meargă.

Imediat și a atins-o fata a strigat și l-a împins.

"Nu înțeleg care-i problema ta, vreau doar să te ajut!" s-a enervat Minho și a prins-o de talie cu forță, fără să-i mai dea drumul.

"I-ați mâinile de pe mine, nu mă mai atinge, mă dezguști!" a început ea să strige, zbătându-se cu putere, dar nu reușea să se elibereze, Minho se opunea, trăgând-o spre el.

Sung a început să plângă. O durea, o ținea atât de strâns că nu realiza că o rănește.

Dintr-o dată, ușa s-a deschis, iar pe ea a intrat Jungkook. Prin norocul ei, acesta nu plecase și o auzise cum a strigat.

"Ce crezi că faci?" a strigat Jungkook și l-a împins pe Minho de pe ea, eliberând-o pe Sung, care încă plângea.

"Jungkook... nu e cum crezi." a spus Minho, fiind întins pe jos, deoarece Jungkook îl împinse cu forță.

Jungkook își muta privirea de la el la ea. Nu-l credea, bănuia că ceva nu e în regulă de multă vreme. A simțit cum furia îl copleșește, așa că s-a apropiat de Minho și s-a lăsat în genunchi, apoi a început să-l lovească, în timp ce acesta încerca să se protejeze cu mâinile.

"Jungkook, oprește-te!" a strigat Sung, apucându-l de mâna chiar înainte ca pumnul lui să intre în fața lui Minho. Jungkook și-a întors privirea, iar când a dat de fața ei palidă, de ochii ei roșii și umflați, tot corpul lui s-a înmuiat. Nu suporta să o vadă așa. Chiar dacă majoritatea timpului era rece cu ea, nu putea să o vadă suferind. O plăcea, mereu a făcut-o.

S-a oprit și s-a ridicat, ștergându-și hainele de praf și privindu-și pumnii ștrânși. Minho încă stătea pe jos, încercând să se ridice.

"Plecam chiar acum, nu te las să rămâi cu el în casă." a spus Jungkook și a prins-o pe Sung de mână, împletindu-și degetele de ale ei. A tras-o după el, fără să o lase să se împotrivească, în timp ce Minho nu zicea nimic, doar dădea cu pumnii în pământ de nervi.

Cei doi au intrat în mașină, iar Jungkook a pornit fără să zică un cuvânt.

"Unde mergem?" a întrebat Sung, ștergându-și ultimele lacrimi.

"La mine acasă."

×