?S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

×

În timp ce lumea părăsea locația petrecerii, Sung fugea pe holurile hotelului, în căutarea lui Minjin, când s-a lovit de Mae.

S-a scuturat de câteva ori apoi și-a ridicat privirea, uitându-se în ochii ei plini de gelozie și ură.

"De ce ai făcut asta? Ce ai câștigat prin asta?" s-a răstit ea la fata care era amuzată de situație.

"Am făcut dreptate, scumpo, nu e vina mea că nu ști să înșeli cum trebuie." a spus ea și i-a făcut cu ochiul, plecând din fața ei, fata încă privind-o cum se depărtează, observând-o cum ajunge la brațul lui Chul, care o aștepta la câțiva metrii mai încolo.

Și-a lăsat fața între palme, încercând să-și țină frustrările în ea. După câteva clipe a luat-o la fugă spre cameră, acolo unde ușa era întredeschisă. A intrat cu frică și s-a oprit în tocul ușii, observându-l pe Jungkook strângându-și lucrurile în bagaj, în timp ce vorbea la telefon.

"Da, plecăm mâine la prima oră." a spus el, apoi a închis.

Și-a runcat telefonul pe pat, apoi a oftat, lăsându-și mâinile să cadă pe lângă corp în timp ce-și lăsa capul pe spate și închidea ochii. Nu era rănit că avuse o relație cu el, era rănit că îi ascunse asta de atâta timp și profitase de sentimentele lui în același timp, el ținând lucruri ascunse față de sora lui pentru ea, lucruri pe care trebuie să i le zică mai devreme.

Sung încă stătea acolo, blocată, mușcându-și buzele în timp ce o durea inima să-l vadă în starea asta. A făcut un pas în față, unul ce a produs un scârțâit ce i-a atras atenția băiatului.

S-a întors brusc și a privit-o pentru o secundă, fără să zică nimic.

"Mâine dimineață ne întoarcem acasă, în seara asta mă mut în altă cameră ca să nu te deranjez din ați inventa noi minciuni." a spus el pe un ton rece, apoi a închis bagajul care era pe pat și l-a tras după el, trecând pe lângă fata care era în ușă.

Aceasta l-a oprit, prinzându-l de încheietură, privirile lor lovindu-se una de alta atunci când ce-i doi și-au întors capul în același timp.

"Aveam de gând să-ți spun." a spus ea, o mică lacrimă coborându-i pe obraz până ce-i atinse buza de jos, care tremura.

"Dar nu ai făcut-o."

"Știu... și îmi asum vina, merit tot ce mi se întâmplă." a spus ea, mutându-și privirea de pe el.

"Puteai să previi asta de multă vreme... putea fi altcumva între noi acum." a spus el, înghițind în sec, în timp ce bătăile inimii lui se măreau cu fiecare cuvânt ce-i ieșea pe gură.

"Eu nu aparțin acestei lumi, simt asta și știu că și tu simți la fel." a spus ea și l-a prins cu ambele mâine de încheietură.

"Nu mai știu ce simt sincer." a spus el înainte să se tragă și să plece fără să se mai uite în spate.

Îl durea să zică asta, deoarece nu era adevărat, știa exact ce simte, știa că o iubește și că o vrea lângă el, dar pentru binele lui încerca să o dea la o parte.

×

Sung a trântit ușa de la apartament și a fugit în cameră, aruncându-se cu fața în pernă. Ea și cu Jungkook s-au întors în urmă cu o zi acasă. Cu Minjin și cu Minho nu avea nici o idee ce s-a întâmplat, probabil Minho s-a mutat la părinții lui, din moment ce locuia cu Minjin înainte să se despartă.

Minjin a luat un zbor separat, la fel și Minho, în timp ce Jungkook și Sung s-au întors împreună.

Sung se aștepta ca el să o dea afară din apartament, să ajungă pe stradă sau ba chiar în genunchi în fața casei părinților ei, implorându-i să o primească înapoi, măcar pentru o vreme, ca să strângă banii necesari ca să se mute singură.