You're Mine Bebé

Mila

- La ce te referi? Ce cameră?

Îmi ia câteva clipe să absorb ultima afirmație a lui Max, însă deși o aud venind de la el, sună a aberație.
Mi-aș fi dat seama dacă aș fi fost filmată, deși trebuie să recunosc că nu eram întocmai în apele mele nici măcar dinainte ca el să își facă apariția.
Totuși sunt sigură că am trecut prin multe în dormitorul acesta, dar niciodată nu am avut o cameră până acum.
Nici măcar mintea bolnavă a lui Alec nu s-a gândit la asta și știu pentru că am verificat o dată.
Îmi amintesc și acum cum am întors întregul mobilier cu susul în jos deoarece îl credeam în stare de orice.
Încă îl cred, dar să mă filmeze în locul ăsta...

- Nu am vrut să te panichezi azi-noapte când emoțiile tale o luaseră razna, dar am văzut-o de când am pus piciorul în cameră.

Încă sunt buimacă când Max îmi ia mâna într-a lui și mă duce din nou înăuntru, de data asta în fața peretului paralel cu patul.
Este minuscul și aproape inexistent, dar pot vedea într-adevăr o cameră de filmat ascunsă în perete deasupra dulapului. Nu undeva printre obiecte, ci la propriu în perete astfel încât nu poți distinge decât cerculețul lentilei și beculețul roșu ce acum este oprit.

- Trebuie să realizezi în ce pericol ai fost bebé și ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu aș fi ajuns aici la timp. La mierda, nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva!

Mi se întoarce stomacul pe dos și simt cum mi se face rău, însă cu greu mă abțin să nu dau fuga la baie pentru a vărsa orice aș fi mâncat ieri.
Ce minte bolnavă petrece atât de mult timp pentru a da la propriu o gaură în perete doar pentru o afurisită de cameră de filmat? Și toate astea pentru ce? Pentru orice joc tâmpit ar fi avut în minte cu mine în această cameră. Sunt sigură că avea de gând să păstreze filmarea odată ce și-ar fi terminat tot ce avea în plan, apoi să o trimită mai departe.
Max ar fi fost cu siguranță persoana vizată.

Și sunt sigură că aparatul de filmat nu era aici dinainte după proaspăta vopsea din jurul lentilei și hainele așezate în așa fel încât să nu se observe.
Bineînțeles că ochiul lui Max a văzut-o imediat.

- Beculețul a fost aprins și chiar dacă nu ar fi fost, lumina lunii a reflectat direct în ea. S-a chinuit atât de mult să o ascundă pentru nimic. Desigur, pun pariu că nu se aștepta să fiu eu aici cu tine.

Max scuipă practic vorbele și sunt sigură că în mintea lui deja își creează noi modalități de tortură pentru când, nu dacă, îl va găsi pe Alec.

- Asta e...Dumnezeule Max, asta e ireal!

Încep să fac ture prin cameră, deoarece picioarele nu par să îmi stea locului, iar mâinile mi le plimb prin păr.
Max ajunge imediat în fața mea și îmi prinde mâinile în ale lui.

- Nu te răni singură. Dacă vrei să smulgi cuiva părul din cap, eu sunt aici.

Fără să îmi dau seama am început să mă trag de păr, însă bineînțeles că nu am vrut să mă rănesc singură. Și nici pe Max, în ciuda argumentului de seara trecută.
Sunt doar confuză și șocată de noutatea cu camera, așa că îmi retrag mâinile și aleg să le încrucișez la piept pentru a nu mai avea impulsul de a îmi smulge părul sau a mă răni în vreun fel.

- Este oprită acum? Camera. Nu mai are becul aprins.

- Am vorbit cu Zach mare parte din noapte și a putut să o oprească, chiar dacă de la distanță. Aș fi făcut-o chiar eu, însă nu am dispozitivele necesare aici și voiam să afle orice alt indiciu despre el. De unde a cumpărat-o și alte informații de pe cip. Orice poate găsi.