You're Mine Bebé

Mila

Îmi amintesc perfect tot ce s-a întâmplat azi-noapte și nu pot decât să îmi dau un pumn mintal pentru faptul că nu am nicio scuză de spus lui Max...Pur și simplu nu știu ce aș putea să îi spun cu privire la coșmarurile pe care le am de ani buni și pe care le am în apoapre fiecare noapte...Oricum orice i-aș spune oricum nu o pot scoate la capăt cu asta așa că mai bine vin cu o scuză tâmpită pentru a lăsa lucrurile așa pe moment.

După câteva clipe de gândire decid să mă dau jos din pat și să pornesc în căutarea lui Max care, sper eu, nu lovește ceva în momentul ăsta...Încă de pe scări îi aud tonul ușor ridicat dar vizibil nervos venind de undeva de la parter...Îl găsesc pe terasa uriașă din living îmbrăcat doar cu pantalonii de aseară, vorbind la telefon și fumând o țigară...Înaintez cu pași atenți spre el în speranța că voi putea asculta ceva din convorbirea lui care sigur este despre mine, însă nu știu cum îmi simte prezența și închide apelul spunând un scurt "Rezolvă".

- Parcă trebuia să rămâi în pat...Spun venind în spatele lui, înconjurându-i talia cu mâinile și punându-mi capul pe spatele lui.

- Aveam nevoie de o țigară.

Răsuflu ușurată când îi aud tonul mult mai calm decât cel de mai devreme...Acum pot doar să sper că va lăsa lucrurile așa.

- Ești pe pastile...Nu ai voie să fumezi.

- E ca și cum mi-ai zice că nu pot să conduc...Sau să te sărut...Spune el întorcându-se spre mine și plasându-mi un un sărut pe buze.

Îl iau în brațe timp de câteva minute doar pentru a-i asculta inima cum bate și a mă bucura de momentul ăsta înainte să se termine totul.

- Să ști de pe acum, ca să nu mai existe alte discuții, că te-am învoit de la cursuri pentru restul săptămânii.

Îmi ridic privirea la același nivel cu al lui încercând să găsesc vreo urmă de amuzament, însă tot ce văd este privirea lui serioasă.

- Și de ce ai făcut asta?

- Pentru că pot...Spune el și pleacă înăuntru, lăsându-mă singură pe terasă.

Îl urmez înăuntru și încerc din răsputeri să îmi păstrez calmul.

- Nu poți face lucruri ca astea Max...Ce e cu tine?

- Am nevoie de tine aici, nu la colegiu, nici la Ian.

- Nu-mi spune că ai vorbit și cu el.

- Cred că ști deja răspunsul la întrebarea asta.

- Acum mă ți închisă în casa asta?Ce mai urmează?

El nu spune nimic, în schimb își mai aprinde încă o țigară și se așează liniștit pe canapea uitându-se în telefon.

- Spune ceva!

Telefonul îi sună însă, așa că se ridică de pe canapea și nu răspunde la telefon până ce nu ajunge într-una dintre camerele de jos, închizând ușa în urma lui.

- Serios acum?Întreb uitându-mă la tavan și încercând să mă liniștesc și să nu îi dau cu ceva în cap celui care practic mă ține sechestrată la el în casă.