PICTEAZ?-MI VARA ?N CULORI

Următoarele săptămâni au trecut fără alte incidente. Pare că elita colegilor noștri ne-a lăsat în pace pe mine și Emma, căci pare că am făcut o promisiune subînțeleasă ultima dată când ne-am văzut, aceea că n-o să ne amestecăm în statutul sau treburile lor de la facultate, chiar dacă uneori a fost destul de dificil. Niciodată nu-ți pică bine să vezi cum ei sunt deja ultra cunoscuți în fața tuturor profesorilor, calificându-și deja întregul potențial, în timp ce restul – noi, cei care n-am făcut mai mult decât să stăm și să desenăm în camerele noastre la ore neortodoxe ale dimineții toată viața noastră, suntem nevoiți să muncim de două ori mai multe ca să ne afirmăm, să ne creăm un nume, ca să nu rămânem doar niște fețe fade din clasă. Pentru mine, aceszt lucru poate fi ceva bun. Mi-ar putea dezvolta spiritul competitiv și m-ar motiva mai mult decât aș reuși vreodată. Dar asta vine la pachet și cu presiune și frică – frica de a eșua.

Înafară de micile noastre frustrări, experiența facultății mă încântă atât pe mine, cât și pe colega mea de cameră, și ca să fiu sinceră, nu credeam că m-aș putea apropia de o persoană atât de rapid într-un timp atât de scurt. Trebuie să mărturisesc, nu am mai avut o „cea mai bună prietenă" din clasa a cincea, atunci când am fost nevoită să rup prietenia cu ea pentru că s-a mutat undeva foarte departe de mine, chiar dacă nu mi-a zis niciodată unde. În liceu am fost destul de singuratică, și nu căutam neapărat compania unei singure persoane, voiam să fiu într-un grup suficient de restrâns, dar care să cuprindă mai mult de trei oameni. Nu am găsit persoana pe care să o simt suficient de apropiată de mine, încât să fie mai specială decât ceilalți, și chiar dacă poate tânjeam și eu după fata pe care speram să o văd în primul rând la nunta mea, am preferat să nu grăbesc lucrurile și să aștept momentul prielnic pentru a-mi găsi o soră din altă mamă.

Poate nu am găsit-o în generală sau la liceu, dar cu siguranță am dat de ea acum.

Prima dată când am văzut-o pe Emma, am avut tendința de a mă încrede foarte puțin în ea, judecând-o după aspectul ei. Deși acum, privind în urmă, realizez că am avut o gândire greșită, pentru că atunci când am prins ocazia să văd mai mulți studenți îndeaproape, am observat că fiecare are un stil distinctiv, care îl face unic. Gândindu-mă din nou la situație, părul roz al Emmei, stilul de îmbrăcăminte ieșit din comun și atitudinea ei puțin ciudată ar fi trebuit să fie ultimele lucruri după care să o judec. Uitându-mă la ea și ascultându-i povestea, am văzut acum ce persoană minunată e și cât de bine ne completăm una pe alta. Nebunia ei e perfectă ca să mă scoată din când în când din bula mea de rațiune, iar calmul meu o ajută să nu se grăbească prea mult în luarea deciziilor.

Ne-am distrat pe cinste în primele săptămâni de cursuri. Am mers pe plajă să facem concursuri pentru a vedea cine surprinde mai bine anumite elemente sau peisaje în desene, am stat la plajă, am vizitat ringuri de dans și tot feluri de localuri cu mâncare picantă și muzică, ne-am petrecut după-amiezi și dimineți prin cafenele făcând teme, am petrecut nopți întregi învățând sau vorbit și am practicat activitatea noastră preferată – am încercat să găsim pe cineva potrivit pentru ea. Când am început acest joc am fost foarte clară – nu îmi doresc să cunosc pe nimeni chiar acum și cu atât mai puțin să am parte doar de o noapte cu el, după care să mă lase baltă. Eu sunt de modă veche când vine vorba de acest tip de iubire. În schimb, Emma s-a arătat mai mult decât încântată să petreacă puțin cu unii dintre băieții de la cursurile noastre; chiar dacă n-a fost să fie, Emma pare că s-a bucurat să stea puțin cu lume nouă pe afară. După tot ceea ce i s-a întâmplat, cred că pentru ea e benefic să uite de trecutul ei și să o ia de la capăt aici.

– Ești pregătită să înceapă examenele?

– Poftim? Ah, da, sigur că sunt.

Bineînțeles, am omis să spun faptul că prima noastră sesiune de examene se apropie cu pași repezi, iar noi eram poate puțin nepregătite. Nu ne temeam că nu știam, ci ne temeam de acest proces în sine. Nu știam mai nimic despre examene, sau cum ne vor examina profesorii. Tot ce știam era că trebuia să dau tot ce am mai bun din mine.

– Bună dimineața, studenți! Doamna Etnik e prima în fața căreia trebuie să ne demonstrăm abilitățile și nu a fost deloc ușor. Compoziția pe care a trebuit s-o realizăm conținea tot ceea ce învățasem până acum și nu erau lucruri puține, dar cumva, am reușit să terminăm examen și chiar să obțin nota maximă, la fel ca Emma. La fel s-a întâmplat cu toate materiile la care am susținut o evaluare și surprinzător, le-am trecut pe toate cu note maxime. Colega mea a obținut un nouă doar la o compoziție de natură statică, dar asta nu ne-a întristat deloc. Mai mult, după aflarea rezultatelor ne aflam în topuri alături de „rivalii" noștri, care obținuseră calificative pe măsura lor. Majoritatea profesorilor ne-au felicitat aproape imediat, și pentru prima oară de la întâlnirea din bibliotecă, am simțit cu adevărat că sunt unde trebuie să fiu. Sentimentul pe care l-am simțit când aproape fiecare profesor mi-a strâns mâna și mi-a adresat cuvinte frumoase a fost inegalabil. Mi s-a confirmat încă o dată talentul pe care îl am și de care trebuie să profit. Sunt mândră nu doar de mine, ci și de Emma, care pare mai fericită pe zi ce trece. Sunt mândră de amândouă, pentru că reușim să dovedim cine suntem și ce putem.

– Hey, Sor, ai auzit că toți studenții sunt chemați afară? Decanul are de făcut un anunș, se pare. Emma îmi spune asta chiar când mă pregăteam să ies alături de ea ca să sărbătorim finalul acestui sezon de examene încheiat cu succes.

Am mers afară chiar în locul unde ne găseam pentru prima dată acum câteva săptămâni. De data aceasta, curtea era la fel de plină de oameni, dar acum nu mai eram de mult străini. Decanul stătea la un mic pupitru, în fața unui microfon, și tocmai începea să vorbească, când Emma și cu mine am găsit locuri suficient de bune, ca să vedem și să auzim clar.

– Dragi studenți, acum că sesiunea s-a terminat, vin către voi cu o propunere de nerefuzat. Universitatea noastră a început de curând un program de schimb cu un colegiu de arte din Atena. Evident, vrem ca voi să aveți o educație cât mai diversificată, așa că asta e oportunitatea perfectă. Schimbul se va desfășura pe toată perioada verii și va fi complet acoperit de noi și colegii noștri de peste ocean. Veți avea parte de cursuri și proiecte speciale, care să încurajeze interacțiunea dintre voi și studenții de acolo. Puteți citi toate detaliile pe site-ul nostru. Cine are întrebări i se poate adresa doamnei Smith, secretara noastră, care vă va lămuri. De asemenea, tot pe site se află și formularul de înscriere. Nu există o etapă de selecție, dar se ține cont de activitatea voastră, care va fi verificată. Cu toate astea, fiecare dintre voi este binevenit să se înscrie. Trebuie să specific acum și foarte clar că există un număr maxim de douăzeci și cinci de participanți, așa că gândiți-vă foarte bine în legătură cu ce vreți să faceți! Sper ca toți care aveți această ocazie să n-o lăsați să plece.

– Deci, mergem? m-a întrebat Emma în timp ce decanul pleca.

– Încă mă mai gândesc...