Couting Star

Duc tava cu cafelele în sala de ședințe și apoi mă întorc la biroul meu, la fix pentru că telefonul meu a început să sune.

-Da?

-Eva Preda?

-Da, eu sunt.

-Vă sun în legătură cu analizele pe care le-ați făcut în urma cu câteva zile.

-Totul e ok?

-Da, doar că sunteți însărcinată în aproximativ 6 săptămâni. Vă pot face legătura cu unul din medicii clinicii noastre...

-Ăăă, deocamdată nu am nevoie. Mulțumesc. O să vin în cursul zilei de astăzi după analize.

-Bine, la revedere!

Sunt însărcinată. Nu știu cum s-a întâmplat pentru că am avut grijă de fiecare dată. Nu știu cum o să-i spun lui Cezar și nu am idee cum o să reacționeze având în vedere că mi-a spus clar că nu vrea un copil. Indiferent de părerea lui, nu o să avortez pentru că micuțul ăsta nu are nici o vină. O să-l cresc fie cu Cezar, fie singură. Sper ca acest omuleț să ne lege mai mult, dacă o să îl accepte...

Sunt întreruptă din gândurile mele de sunetul unor tocuri stridente. Mă uit spre intrare și vă o tipă blondă.

-Bună! Cezar e?

-Da, dar e într-o ședință. Aveți cumva programare?

-Programare pentru?

-Păi ca să vorbiți cu el aveți nevoie de programare. Deci?

-Nu, nu am. Dar trebuie să-l văd urgent.

-Nu știu dacă se poate astăzi, mă uit în agendă peste întâlnirile de azi. Nu am nici o oră liberă.

-Chiar trebuie să vorbesc cu el...

-Ok, o să încerc să găsesc câteva minute. Cine îl caută?

-Adela Marin.

-Păi lăsați-mi un număr de telefon și vă sun de îndată ce vorbesc cu domnul Cezar.

-Sigur, își scrie numărul pe o foaie. Azi dacă se poate.

-O să văd ce pot face.

-Dacă nu se poate azi, cel târziu mâine.

-Am înțeles.

-Mulțumesc, la revedere!

-La revedere.

Douăzeci de minute mai târziu toată lumea a ieșit din sala de ședințe. De cum a intrat Cezar în birou am mers la el să-i spun de tipa asta.

-Cezar, ai câteva minute pentru o întâlnire urgentă cu o doamnă?

-Nu prea... Cine e?

-Adela Marin.

-Ooo. Atunci chiar nu am timp.

-Nici mâine?

-Nici azi, nici mâine. Niciodată, se uită peste niște dosare. Altceva?

-Nimic... Atunci o să o sun să-i spun că...

-Nu, las-o în pace. O să își dea și singură seama.

-Am înțeles, am ceva de făcut?

-Nu.

-Ok, atunci dacă ai nevoie de ceva mă strigi.

M-am întors la biroul meu și m-am uitat în agendă să văd ce întâlniri mai are Cezar astăzi. Undeva pe la ora 13 am luat prânzul și abia la 20 am reușit să plecăm spre casă.

-Cezar?

-Hm?

-De ce nu ai timp să te vezi cu tipa ce a veniți azi la firmă? M-am uitat pe agendă și mâine ai avea o jumătate de oră liberă înainte de întâlnirea cu domnul Iacob.

-Și uite că jumătatea aia de oră vreau să o petrec cu tine...

-Dar dacă e ceva important?

-Nu e nimic important, nu știu de ce mă caută. E Adela, cea care trebuia să fie soția mea. A auzit că am ajuns mai sus de cât eram acum câțiva ani și probabil mă vrea înapoi.

-A, deci de asta nu vrei...

-Da. Acum hai să încheiem discuția și să vorbim despre orice altceva. Rămâi la mine peste noapte?

-Nu. Trebuie să termin bagajele. Ca sâmbătă să ne putem muta.

-Am înțeles. Măcar vrei să luăm cina împreună?

-I-am promis Sandrei că mâncăm împreună.

-Of, bine...

-Ce zici să iei cina cu noi?

-Ce e în meniu?

-Păi piept de pui cu legume și la desert clătite.

-Mm, sună bine. Atunci luăm cina la tine.

În scurt timp am ajuns acasă, i-am lăsat pe Sandra și Cezar pe canapea, iar eu am pregătit cina. Când să ies din bucătărie aud o discuție destul de interesantă între Cezar și Sandra.

-Cezar, tu îți dorești o relație de lungă durată cu Eva?

-Da, de ce întrebi?

-Pentru că nu vreau să sufere. Se vede în ochii ei că ea chiar ține enorm la tine. De fiecare dată când vorbește despre tine are o sclipire în ochi și chiar vreau să fie fericită. Dacă o să îți pierzi sentimentele pentru ea, te rog spune-i în față.

-Nu o să o fac să sufere...

-Ce tot vorbiți voi aici? Haideți la masă.

-Nimic interesant.

După ce am mâncat, Sandra a mers în dormitor lăsându-mă pe mine și Cezar singuri.

-Nu vrei să vii la mine în seara asta? Sandra nu are nimic împotrivă.

-Nu am chef... Am avut toată ziua o senzație de rău toată ziua, o să strâng puțin de aici și mă culc.

-Și de ce nu mi-ai zis? Te puteam aduce acasă sau la să te vadă un medic...

-Nu mi-a fost atât de rău încât să nu mă mai țin pe picioare. Nu-ți face griji, până mâine o să fiu ca nouă.

-Atunci te las să dormi.

-După ce ne mutăm o să trec mai des pe la tine, apartamentul e la 3 blocuri distanță de tine. Și o să poți rămâne și tu la mine.

-De abia aștept, mă trage spre el și mă sărută lung, apoi se ridică de pe canapea. Dacă nu te simți bine nici mâine, nu veni la firmă.

-O să vin, nu are cine să facă cafeaua și cine să aranjeze întâlnirile.

-Mă pot descurca și singur. Deci dacă nu te simți bine, stai acasă.

-Bine, am înțeles.

-O să îmi fie dor de tine, își ia geaca pe el și se duce spre ușă.

-Și mie de tine, îl sărut încă o dată.

-Somn ușor iubito, îmi zâmbește și pleacă.

Ok... Încă nu am găsit metoda prin care o să-i zic că sunt însărcinată. Întâi vreau să vorbesc despre asta cu Raluca. E singura mea prietenă și trebuie să îi spun, în plus ea îl cunoaște cel mai bine pe Cezar și știe cum ar reacționa când vine vorba despre așa ceva.

Va urma...