Couting Star

-Știu că pare o nebunie, dar... Hai să ne căsătorim, începe să se joace cu părul meu.

-Glumești, nu? Mă întorc cu fața spre el. 

-Nu, nu glumesc. Chiar vreau să ne căsătorim. 

-Nu e prea repede? 

-Eu zic că planificarea nu duce nicăieri. Ne iubim, asta e tot ce contează. Hai să facem lucruri spontane, să lăsăm totul să meargă de la sine. Să facem așa cum simțim. 

-Atunci hai să ne căsătorim! Îl mângâi pe obraz și îi zâmbesc.

-Serios? 

-Serios! 

-Te iubesc.

-Și eu te iubesc.

În noapte de Crăciun, eu și Cezar am luat-o de la capăt. Au trecut aproape 5 luni de atunci și mă simt din nou fericită. Ideea asta m-a luat prin surprindere, dar îmi place și chiar vreau să fiu soția lui. 

-Mâine dimineață o să mergem să vedem de ce acte avem nevoie și programăm cununia civilă cât mai repede. Și încă ceva... Hai să nu spunem nimănui că facem asta, le facem o surpriză.

-Bine. 

-Și ca să fie totul ca la carte, se ridică din pat și scoate o cutiuță din noptieră. Vrei să fii soția mea? Știu că nu e la fel ca prima oară când te-am cerut, dar... 

-Dar răspunsul meu e același: da. Sper ca de data asta să am numele de Barbu.

-Și o să îl ai. Nu mai scapi de data asta. Dacă e nevoie, o să te duc cu forța la primărie. Îmi pune inelul pe deget, apoi mă sărută.

-Cezar? 

-Hmm...

-Când o să îți cunosc sora vitregă? 

-Păi urmează să vină în țară și cred că i-ar plăcea să te cunoască. 

-Ok atunci.

-Îți place inelul? 

-Normal că-mi place. Acum facem  cununia civilă, dar cununia religioasă? 

-Nu știu... Dar hai să nu planificăm acum, am zis că o să fim spontani. 

-Da, dar după cea civilă o să începem să vorbim și despre cea religioasă. 

-Cu siguranță.

-Noapte bună iubitule.

-Noapte bună!

După câteva minute am adormit în brațele lui Cezar. Dimineață, m-am trezit înainte lui Cezar și am pregătit micul dejun și cafeaua, apoi am mers să-l trezesc și pe el. 

-Iubitule, e timpul să te trezești...

-Cât e ceasul? Mă trage lângă el și mă sărută.

-Aproape 8. Hai să mănânci.

-Mai stăm câteva minute. 

-Eu trebuie să ajung la firmă, în plus se răcește omleta și cafeaua. 

-Poți să stai azi acasă...

-Nu. Am foarte multă treabă la firmă. 

-O lași pe Raluca să se ocupe.

-Nu. Am trei ședințe, la una trebuie să participi și tu.

-Eu de ce nu știam? 

-Știai, doar că ai uitat. Hai, sus!