Couting Star

-La mulți ani, Cezar! Îi urează toți cu zâmbetele pe buze.

-Băi, ziua mea e abia...

-Mâine, îi zâmbesc și îl sărut. La mulți ani, iubitule.

-Vă mulțumesc tuturor!

-Putem să mâncăm din tortul ăla? Mi-e poftă de mor...

-Hai să împlinim dorința unei gravide cât mai repede. Cezar suflă în lumânări și Raluca taie tortul, oferindu-i prima felie Sandrei.

-Pentru asta, eu o să fiu primul care află sexul copilului...

-Păi George a aflat deja...

-Nu cred! Ați aflat ce e? Le spun eu indignată.

-Am fost azi-dimineața la control și am avut norocul să aflăm.

-Șii?

-O să avem o fetiță. Ne zâmbește.

-Dublu motiv să sărbătorim.

-Ce zici să fie triplu? Ne spune George.

-Sunt cumva gemene?

-Nu! Doar că am intrat la facultate, la buget.

-Ooo! Felicitări!

În jurul orei 3 am ajuns acasă. Nici bine nu am închis ușa căci l-am luat prin surprindere pe Cezar. Am început să-l sărut de parcă lumea s-ar sfârși și am început să-i deschei nasturii de la cămașă.

-Eva...

-Vreau să facem un copil...

-Nu! E prea devreme. În plus simt că nu ești pregătită pentru asta.

-Când am rămas însărcinată în iarnă eram pregătită?

-Atunci s-a întâmplat pur și simplu! Hai să mai așteptăm puțin, măcar până la anul... E o responsabilitate prea mare ca să ne-o asumăm acum.

-Și atunci nu era? Dacă nu pierdeam sarcina ce făceam? Ne asumam, că doar nu mă puneai să avortez...

-Acum scoate-mi ochii cu asta! Dacă poți, spune că tot din cauza mea s-a oprit sarcina din evoluție!

Nu îi mai zic nimic doar intru la baie și închid ușa cu cheia. Trebuia să-mi țin eu gura închisă... Mă așteptam ca Cezar să insiste și să mă scoată din baie, dar orgoliul e mult prea mare. Îmi fac rutina de seară și mă schimb în rochia de noapte, apoi ies din baie. Îl găsesc pe Cezar în living cu cămașa descheiată la câțiva nasturi și mânecile îndoite, iar pe masă avea un pahar cu whiskey. Nu îi spun nimic, doar mă retrag în dormitor. Adorm în scurt timp, din cauza oboselii și stresului acumulate în decursul zilei. Când mă trezesc, sunt singură în pat. Verific ceasul care arată ora 9 și 10 minute. Mă ridic din pat și merg să pregătesc cafeaua. Pe Cezar nu l-am văzut, în plus nu are nici cheile și nici portofelul acasă. Din partea mea să se supere fix de ziua lui, mie nu-mi pasă. Îmi pregătesc cafeaua și o omletă, apoi îmi fac rutina și mă schimb pentru muncă. Iar în jurul orei 10 și jumătate am ajuns la birou.

-Ce cauți la birou la ora asta?

-Păi am treabă.

-Trebuia să stai acasă cu logodnicul tău, ca doi porumbei.

-Dacă nu ne-am fi certat, eram cu el. Nici măcar nu știu unde e.

-Cum adică v-ați certat?

-Păi i-am zis că vreau un copil și a început să zică că nu suntem pregătiți, că e prea devreme, că e o responsabilitatea prea mare, că nu știu ce... L-am lăsat în pace și am mers în dormitor. Iar acum când m-am trezit nu mai era acasă.

-Acum vă găsiți și voi să vă certați? Fix înainte de nuntă?

-Eu m-am certat? El a început. Dacă nu îmi tăcea mie gura și el nu comenta eram împreună acum!

-Prostilor! Îl sun acum și mergi la el!

-Nu, lasă-l. Dacă o să vrea, o să mă caute.

Mi-am făcut treaba la firmă, apoi am plecat la mall. Și în orele petrecute la mall mi-am dat seama că am greșit și eu. După câteva ore prin mall, m-am întors acasă și bineînțeles că nu l-am găsit. Încerc să-l sun, dar are telefonul închis. Ce poate să fie mai frumos decât o ceartă înainte cu câteva zile de căsătorie? Mă schimb în ceva mai lejer și strâng puțin din casă, apoi fac ceva de mâncare. Undeva pe la ora 20 încerc să-l sun din nou pe Cezar, dar și de data asta telefonul lui e închis. Îl sun și pe Alex, dar nici el nu răspunde așa că mă dau bătută și nu îmi mai fac griji pentru el. Mă așez confortabil pe canapea și îmi pun un film, dar pe la jumătatea lui adorm. Sunt trezită de niște zgomote. Mă ridic de pe canapea, e ora 23 și cred că a venit Cezar acasă. Câteva secunde mai târziu îl găsesc sprijinit de ușa de la intrare.

-Te-ai gândit să dai și pe acasă?

-Acasă? Ce acasă?

-Tu ești beat?

-Eu? Eu nu! Obosit.

-Sigur că da! Mă duc lângă el și îl sprijin de mine până în dormitor. Unde naiba îți ți telefonul ăla nenorocit?!

-Telefon? Se caută în buzunare. Nu e! Începe să râdă și cade pe pat. A plecat telefonul...

-Unde ai fost?

-Cu Alex.

-Unde? Îi dau jos geaca.

-Am fost plecat. Mă trage spre el.

-Nu, nu, nu. Trebuie să dormi.

-Dar de ce să dorm? Nu sunt copil...

-Ai băut! Miroși groaznic a alcool! Ai nevoie de somn.

-N-am nevoie de somn. Am nevoie de băutură!

-Cezar, ai nevoie de odihnă.

-Am nevoie și de tine. Nu vreau să te împart cu nimeni, ești doar a mea și așa va rămâne.

-Bine, Cezar. Acum la somn cu tine! O să vorbim mâine despre asta. Îi scot cureaua din pantalonii și îi dau pantofii jos. Somn ușor!

-Mă părăsești? Nu vreau să pleci...

-Cezar... Dormi. O să vorbim mâine și stai liniștit că nu plec nicăieri.

-Stai lângă mine...

-Bine, mă așez lângă el în pat. Prostule!

Încep să mă joc în părul lui, iar la scurt timp adoarme. Mă ridic ușor din pat și îl învelesc, apoi merg să închid ușa și să beau un pahar de lapte. Cât timp încălzesc laptele primesc un mesaj de la Raluca:"Și al tău e praf?"

"O, da! Îmi venea să-l strâng de gât când l-am văzut."

"Alex a ajuns acasă și a adormit pe canapea. Îl las în pace, dar mâine să se trezească singur din mahmureală."

"Mie mi-e milă de el... Am vrut doar să vin în living și mi-a zis să nu-l părăsesc."

"Alex nu mi-a zis nimic când a venit. Așa că să se descurce!"

"Hai că mă pun la somn. Noapte bună."

"Somn ușor!"

Am băut paharul cu lapte și am mers să mă culc și eu. Urmează o confruntare între noi așa că trebuie să fiu odihnită.

Va urma...